1986 (Partea I)

1. Au trecut ceva ani de când n-au mai făcut-o, dar de data aceasta cei care au luat caimacul, cel puțin în zona mainstream, au fost europenii. Bătrânul continent a avut, în sfârșit, o tresărire de orgoliu. Încep cu cei mai tineri dintre performerii anului, dar este de înțeles: pe 26 mai, suedezii Europe lansează The Final Countdown și se instalează în topurile de pretutindeni.
Până și Iron Maiden și Judas Priest se lasă influențați de moda sintetizatoarelor: pe 14 aprilie, apare Judas Priest - Turbo, iar pe 29 septembrie, Iron Maiden - Somewhere in Time.
 
Vechea gardă „respiră” în continuare: pe 28 ianuarie, ceea ce ar fi trebuit să fie primul album solo al lui Tony Iommi, la presiunea casei de discuri, devine al doisprezecelea album Black Sabbath, deși chitaristul rămăsese singurul din formula originală - Seventh Star; pe 22 februarie, fostul coleg, Ozzy Osbourne scoate The Ultimate Sin; nemții de la Accept lansează Russian Roulette, după care Udo Dirkscheider pleacă, nemulțumit de direcția muzicală a trupei; în sfârșit, pe 9 august, Motorhead revin în prim plan cu Orgasmatron.

2. Înapoi pe continentul american, unde hair metal-ul face noi prozeliți. Se produc trei debuturi de marcă: pe 2 august, Cinderella - Night Songs și Poison - Look What the Cat Dragged In (mai glam de atât nu se poate...), iar pe 8 decembrie, apare și Tesla - Mechanical Resonance.
Mai apar în același an: pe 30 aprilie, Keel - The Final Frontier; pe 9 august, Ratt - Dancing Undercover; în septembrie, al treilea album W.A.S.P. - Inside the Electric Circus; pe 4 noiembrie, Yngwie Malmsteen revine cu Trilogy, unul din cele mai bune albume ale sale.
Succesul comercial al acestor trupe, produce schimbări (temporare, pfuuu...) și în muzica unor trupe mai „rele”: Virgin Steele - Noble Savage au circumstanțe atenuante, nefiind printre „durii” scenei power metal de la bun început, dar Savatage „o comite” din nou cu Fight for the Rock (30 iunie); până și canadienii Exciter - Unveiling the Wicked imprimă un sound comercial speed metal-ului cu care obișnuiseră până atunci.

3. Scena progressive metal se conturează din ce în ce mai bine. Apar 3 albume de bază ale genului: pe 20 octombrie, albumul de debut Crimson Glory - Crimson Glory, pe 10 noiembrie, Fates Warning - Awaken the Guardian și, pe 12 decembrie, Queensryche - Rage for Order.

Alte apariții: Pe scena heavy/power germană, se produc două debuturi: Rage - Reign of Fear și Angel Dust - Into the Dark Past, iar Grave Digger se lasă și ei contaminați de curentul „comercial” și scot War Games (după acest album, își vor schimba și numele, în Digger, adoptând un sound și mai comercial, urmând să revină la „normal” abia în 1993).

În fine, pe 17 februarie, re-debutează King Diamond - Fatal Portrait. După încetarea activității danezilor Mercyful Fate, King împreună cu doi din foștii colegi, sub titulatura King Diamond, continuă, în linii mari, ceea ce au făcut și în prima trupă: muzică de calitate.


Top100 albume preferate: Somewhere in Time, Turbo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu