Suedezii Cemetary elimină orice element death metal din muzica lor și rămân la gothic metal pur cu albumul Sundown (apărut pe 27 februarie). În Portugalia (!), două apariții remarcabile: Moonspell - Irreligious (pe 29 iulie) și debutul Heavenwood - Diva (pe 27 august). Finlandezii Sentenced revin cu un nou album gothic, Down (pe 11 noiembrie).
Mult mai prolifică se arată aria doom/death, unde se petrec și multe debuturi de marcă (foarte interesant faptul că sunt răspândite prin întreaga Europă): pe 5 iunie, portughezii Desire cu Infinity... A Timeless Journey Through an Emotional Dream; pe 15 iulie, nemții Empyrium cu A Wintersunset...; pe 9 septembrie, polonezii Sirrah cu Acme; iar în decembrie, danezii Saturnus cu Paradise Belongs to You și cehii Silent Stream of Godless Elegy cu Iron. Altfel, pe 26 august, norvegienii Theatre of Tragedy revin cu un al doilea album, Velvet Darkness They Fear; pe 7 octombrie, britanicii My Dying Bride lansează Like Gods of the Sun; iar în decembrie, suedezii Tristitia scot și ei un al doilea album, Crucidiction.
Hypocrisy trec și ei cu totul în „barca” melodic death metal-ului cu al patrulea lor album, Abducted (apărut pe 13 februarie). Pe 5 aprilie, se produce un debut de marcă: EP-ul Sorrow Throughout the Nine Worlds al celor de la Amon Amarth. Alte două trupe se află la început de drum: Gates of Ishtar cu A Bloodred Path (apărut pe 15 iunie) și Arch Enemy cu Black Earth (apărut pe 12 decembrie).
Dar și vechea școală suedeză de death metal produce în continuare: pe 25 martie, apare Grave - Hating Life; în aprilie, apar Centinex - Malleus Maleficarum și Edge of Sanity - Crimson (album cu o singură piesă de 40 de minute!); în fine, în noiembrie, debutul Vomitory - Raped in Their Own Blood.
Fanii „înrăiți” aveau, însă, destule alte albume la îndemână: God Cries al olandezilor Asphyx (apărut pe 9 mai); în Germania, Fleshcrawl - Bloodsoul (4 iunie) și Obscenity - The 3rd Chapter (9 septembrie); în Polonia, debutul Trauma - Comedy Is Over și albumul de cover-uri al trupei Vader, Future of the Past (3 decembrie). Danemarca rămâne un bastion al death metal-ului european: debutează Panzerchrist cu Six Seconds Kill și Iniquity cu Serenadium, în timp ce Dominus revin cu al doilea album, The First 9.
În Florida, trei apariții mai „răsărite”: Cannibal Corpse - Vile (pe 20 mai), al treilea și ultimul album Brutality - In Mourning (pe 2 august) și Monstrosity - Millenium (în august).
Două noi trupe ridică ștacheta brutalității (dar și a tehnicii) death metal-ului: Deeds of Flesh cu Trading Pieces (apărut în iulie) și Dying Fetus cu Purification Through Violence (pe 6 august). Altfel, mai apar: Immolation - Here in After (12 februarie), Brutal Truth - Kill Trend Suicide (1 octombrie) și Oppressor - Agony (22 octombrie). Mexicanii Cenotaph se îndreaptă spre zona mai melodică a death metal-ului cu al treilea album, Epic Rites (9 Epic Tales and Death Rites).
Pe 14 mai, apare al treilea album al finlandezilor Amorphis, Elegy. Este ultimul album pe care mai apar elemente death metal, muzica lor îndreptându-se către un amestec folk/progressive/heavy metal.
Pe 9 august, apare al cincilea album al suedezilor Therion, Theli, pe care metal-ul se îmbină minunat cu muzica simfonică și de operă.
Iar pe 11 noiembrie, britanicii Anathema lansează al treilea album din carieră și primul dintr-o serie de albume care alcătuiesc perioada lor, să-i spunem, „clasică”: Eternity.
Top100 albume preferate: Sundown, Elegy, Theli, Eternity.















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu