1. Genul
melodic death metal începe să sufere și el transformări și devieri de la „rețeta” originală. Canadienii
Quo Vadis introduc componenta
technical în acest gen pe albumul
Day into Night, apărut pe 30 martie.
Doi dintre pilonii de bază ai scenei suedeze, Dark Tranquillity și In Flames, încep să renunțe la duritate și își „îndulcesc” serios discursul muzical pe Haven (apărut pe 17 iulie), respectiv pe Clayman (pe 25 iulie). Altfel, în Suedia mai apar: Soilwork - The Chainheart Machine (8 februarie), The Crown - Deathrace King (25 aprilie), Hypocrisy - Into the Abyss (pe 22 august) și ultimul album Gardenian - Sindustries (31 octombrie).
Ceva mai conservatori se arată a fi restul europenilor: în Germania, apar al treilea album Night in Gales - Nailwork (pe 20 martie) și albumul de debut Burden of Grief - Haunting Requiems, iar Suidakra (veniți din zona melodic black) intră pe scena melodic death cu al patrulea lor album, The Arcanum (pe 4 septembrie). În Finlanda, Eternal Tears of Sorrow scot Chaotic Beauty (în februarie), Children of Bodom lansează al treilea lor album, Follow the Reaper (pe 30 octombrie), iar Kalmah debutează cu Swamplord (pe 23 noiembrie).
2. În zona simfonică, după aparițiile albumelor suedezilor
Therion -
Deggial (pe 31 ianuarie) și nemților
Haggard -
Awaking the Centuries, se produc două debuturi impresionante: pe 24 aprilie, olandezii
After Forever cu
Prison of Desire (un amestec de doom/death și gothic metal, sub „umbrela” simfonică) și, în octombrie, austriecii
Edenbridge cu
Sunrise in Eden (mai aplecați spre aria power metal).
3. Pe scena
gothic metal nu se petrece nimic spectaculos, așa că mă voi mărgini la a aminti câteva albume apărute în acest an: pe 17 ianuarie, finlandezii
Sentenced cu
Crimson; pe 21 februarie, germanii
Flowing Tears cu
Jade; pe 6 iunie, suedezii
Beseech cu
Black Emotions; pe 26 iunie, finlandezii
Charon cu
Tearstained; pe 13 septembrie, nemții
Crematory cu
Believe; iar pe 2 octombrie, norvegienii
Theatre of Tragedy cu
Musique.
În zona extremă a genului, grecii Rotting Christ vin cu Khronos (pe 28 august), italienii Opera IX lansează The Black Opera: Symphoniae Mysteriorum in Laudem Tenebrarum (pe 5 mai), iar britanicii Cradle of Filth scot Midian (pe 30 octombrie).
4. Nici aria doom/death nu produce ceva ieșit din comun, poate cu excepția debutului finlandezilor
Shape of Despair -
Shades of..., dar și acesta petrecându-se în zona
funeral doom. Altfel, apar: al doilea album al americanilor
Sculptured -
Apollo Ends (în ianuarie), al doilea album al danezilor
Saturnus -
Martyre (pe 10 ianuarie), debutul olandezilor
Whispering Gallery -
Like a Dream of Never-Ending Beauty... Love Never Dies (pe 7 aprilie), al doilea și ultimul album al norvegienilor
The Sins of Thy Beloved -
Perpetual Desolation (pe 20 iunie), al treilea album al suedezilor
Tristitia -
The Last Grief (pe 27 iulie), al treilea album al olandezilor
Orphanage -
Inside (în august) și al treilea album al cehilor
Silent Stream of Godless Elegy -
Themes.
Alte apariții, în zona
avant-garde metal: francezii
Alchemist cu
Organasm (pe 13 martie) și
Misanthrope cu
Immortel (în octombrie) și norvegienii
Atrox cu al doilea lor album,
Contentum (pe 22 august). În fine, să amintesc și unica apariție discografică a americanilor
Garden of Shadows -
Oracle Moon, ce ne propun un symphonic/melodic death metal de calitate.
Top100 albume preferate: -.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu