Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1997 (I)
Topul pe acest an este alcătuit în cea mai mare parte din piese pe care le-am auzit pe un CD al revistei Rock Hard Magazine (Testament, Paradise Lost, Snot) sau pe la MTV (Deftones, Clawfinger). Singurul cântec pe care l-am ascultat odată cu întregul album este Fuel de pe albumul Metallica - Reload.
Aici mai pun o piesă a celor de la Tiamat - Teonanacatl, ilustrativă pentru noua orientare a unor trupe care își construiseră un nume în zona doom/death/gothic - Paradise Lost, Tiamat, The Gathering - orientare de care am luat la cunoștință mulți ani mai târziu.
marți, 30 decembrie 2014
luni, 29 decembrie 2014
My metal years: 1997 (Partea I)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1997 - Partea I: New Metal?
1997 a însemnat pentru mine aceeași... amețeală și stare de confuzie: nu mai înțelegeam nimic din heavy metal-ul „contemporan”. Urmarea a fost îndreptarea mea și către alte teritorii muzicale, fără nicio legătură cu ceea ce ascultasem până atunci: deși mă consideram în continuare un rocker, începeam să mă îndepărtez de „rădăcini”.
Cu foarte puține excepții (spre exemplu, albumul Reload al celor de la Metallica), muzica metalică acestor ani, 1997-1999, a rămas să fie descoperită de mine abia după anul 2000. Ilustrativ pentru sentimentele nutrite față de această perioadă este că albumul mai sus menționat, Reload, unul dintre cele mai slabe din discografia americanilor, se numără printre preferatele mele din acei ani.
Prefer să pun aici, totuși, un album pe care aveam să-l descopăr mult mai târziu (la fel ca și pe autorii lui, trupa olandeză The Gathering): Nighttime Birds.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1997 - Partea I: New Metal?
1997 a însemnat pentru mine aceeași... amețeală și stare de confuzie: nu mai înțelegeam nimic din heavy metal-ul „contemporan”. Urmarea a fost îndreptarea mea și către alte teritorii muzicale, fără nicio legătură cu ceea ce ascultasem până atunci: deși mă consideram în continuare un rocker, începeam să mă îndepărtez de „rădăcini”.
Cu foarte puține excepții (spre exemplu, albumul Reload al celor de la Metallica), muzica metalică acestor ani, 1997-1999, a rămas să fie descoperită de mine abia după anul 2000. Ilustrativ pentru sentimentele nutrite față de această perioadă este că albumul mai sus menționat, Reload, unul dintre cele mai slabe din discografia americanilor, se numără printre preferatele mele din acei ani.
Prefer să pun aici, totuși, un album pe care aveam să-l descopăr mult mai târziu (la fel ca și pe autorii lui, trupa olandeză The Gathering): Nighttime Birds.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)