Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (VI)
Muzică bună și în topul ultimei părți a cronologiei anului 2008. Pentru cine va strâmba din nas la alegerea mea pentru primul loc (Moonspell), îmi rezerv argumentul suprem: participarea uneia din vocile mele preferate, cea a Annekei van Giersbergen (ex-The Gathering). Pe locul doi, o trupă cu totul deosebită (Hammers of Misfortune) ce aduce în actualitate sonorități progresive de prin anii '70. Și așa mai departe... cu precizarea că trupele mai experimentale (Intronaut, Meshuggah) au luat prim-planul în fața „tradiționaliștilor” (Zero Hour, Seventh Wonder).
Pentru că americanii Hammers of Misfortune m-au impresionat mult cu dublul lor album Fields / Church of Broken Glass, mai pun aici o piesă, în același stil retro-prog.
Hammers of Misfortune - The Gulls
vineri, 18 martie 2016
joi, 17 martie 2016
My metal years: 2008 (Partea a VI-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a VI-a: Formă și fond
Sita timpului a cernut bine ariile gothic și death/doom metal și asta spre binele muzicii, spun eu. Din zona gotică, spre exemplu, par a fi dispărut cu totul dulcegăriile ieftine și alte cârlige pentru publicul avid de prostioare sentimentale, lăsând loc unei muzici mai serioase și mai lipsită de compromisuri.
Scena progresivă se împarte în două: trupe ce propun o muzică executată impecabil, de o estetică ireproșabilă (Zero Hour, Seventh Wonder, Andromeda, Ayreon), cărora le poți aduce o singură critică - și anume că nu mai aduce nimic nou cu adevărat, și cele care experimentează, încearcă și chiar reușesc să vină cu o muzică deosebită (Hammers of Misfortune, The Human Abstract, Intronaut și chiar mai bătrânii Meshuggah).
În altă ordine de idei, doi membri ai trupei americane Nevermore, Warrel Dane și Jeff Loomis pornesc, fiecare, pe cont propriu câte un proiect solo. În timp ce Jeff Loomis va mai scoate și alte albume de atunci, Warrel Dane se va limita la unul singur, Praises to the War Machine, pe care l-am ascultat de câteva ori în ultima vreme (descoperire recentă).
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a VI-a: Formă și fond
Sita timpului a cernut bine ariile gothic și death/doom metal și asta spre binele muzicii, spun eu. Din zona gotică, spre exemplu, par a fi dispărut cu totul dulcegăriile ieftine și alte cârlige pentru publicul avid de prostioare sentimentale, lăsând loc unei muzici mai serioase și mai lipsită de compromisuri.
Scena progresivă se împarte în două: trupe ce propun o muzică executată impecabil, de o estetică ireproșabilă (Zero Hour, Seventh Wonder, Andromeda, Ayreon), cărora le poți aduce o singură critică - și anume că nu mai aduce nimic nou cu adevărat, și cele care experimentează, încearcă și chiar reușesc să vină cu o muzică deosebită (Hammers of Misfortune, The Human Abstract, Intronaut și chiar mai bătrânii Meshuggah).
În altă ordine de idei, doi membri ai trupei americane Nevermore, Warrel Dane și Jeff Loomis pornesc, fiecare, pe cont propriu câte un proiect solo. În timp ce Jeff Loomis va mai scoate și alte albume de atunci, Warrel Dane se va limita la unul singur, Praises to the War Machine, pe care l-am ascultat de câteva ori în ultima vreme (descoperire recentă).
miercuri, 16 martie 2016
Top 10 - 2008 (V)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (V)
Cu o ofertă atât de generoasă în ariile death și melodic death metal, alcătuirea unui top 10 mi-a dat destul de furcă de data aceasta, având mult material de calitate la dispoziție. Locurile sunt împărțite între trupe mai vechi (Dismember, Kataklysm, Unleashed, Opeth) și mai noi (Zonaria, Sylosis), dar primul loc l-am acordat fără dubii unor americani din noua generație, Revocation, aflați la doar primul LP și care aveau să atragă atenția asupra lor și în anii ce vor urma.
Și pentru că am vorbit de debutanți, pun aici o piesă a suedezilor In Mourning, aflați la primul lor album, bine primit de fanii death metal-ului cu accente progresive.
In Mourning - The Shrouded Divine
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (V)
Cu o ofertă atât de generoasă în ariile death și melodic death metal, alcătuirea unui top 10 mi-a dat destul de furcă de data aceasta, având mult material de calitate la dispoziție. Locurile sunt împărțite între trupe mai vechi (Dismember, Kataklysm, Unleashed, Opeth) și mai noi (Zonaria, Sylosis), dar primul loc l-am acordat fără dubii unor americani din noua generație, Revocation, aflați la doar primul LP și care aveau să atragă atenția asupra lor și în anii ce vor urma.
Și pentru că am vorbit de debutanți, pun aici o piesă a suedezilor In Mourning, aflați la primul lor album, bine primit de fanii death metal-ului cu accente progresive.
In Mourning - The Shrouded Divine
marți, 15 martie 2016
My metal years: 2008 (Partea a V-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a V-a: Massive Death Capacity
Scena death metal funcționează la capacitate maximă: trupe numeroase, muzică de calitate - impresia unei mașinării care merge cu toate motoarele este copleșitoare (mai ales în peisajul întregii scene metalice). Apetența pentru death metal-ul clasic se află la egalitate cu înclinația către tehnicalitate și sonoritățile progresive, în timp ce aria melodică se confruntă cu aceleași probleme ca și în anii anteriori: blocarea în canoane și încercarea unor trupe de a deveni mai accesibile publicului larg, spre dezamăgirea unei părți a fanilor. Trăgând linie, rezultatul este, totuși, unul satisfăcător (și chiar mai mult decât satisfăcător), cel puțin pentru mine.
Unul dintre evenimentele anului este, fără îndoială, apariția unui nou album al americanilor Cynic (una din acele trupe cult care nu avea decât un singur album la activ și acela de prin 1993). Traced in Air nu s-a ridicat la înălțimea primului LP, dar rămâne un album interesant al ariei progressive death și care merită ascultat măcar o dată.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a V-a: Massive Death Capacity
Scena death metal funcționează la capacitate maximă: trupe numeroase, muzică de calitate - impresia unei mașinării care merge cu toate motoarele este copleșitoare (mai ales în peisajul întregii scene metalice). Apetența pentru death metal-ul clasic se află la egalitate cu înclinația către tehnicalitate și sonoritățile progresive, în timp ce aria melodică se confruntă cu aceleași probleme ca și în anii anteriori: blocarea în canoane și încercarea unor trupe de a deveni mai accesibile publicului larg, spre dezamăgirea unei părți a fanilor. Trăgând linie, rezultatul este, totuși, unul satisfăcător (și chiar mai mult decât satisfăcător), cel puțin pentru mine.
Unul dintre evenimentele anului este, fără îndoială, apariția unui nou album al americanilor Cynic (una din acele trupe cult care nu avea decât un singur album la activ și acela de prin 1993). Traced in Air nu s-a ridicat la înălțimea primului LP, dar rămâne un album interesant al ariei progressive death și care merită ascultat măcar o dată.
luni, 14 martie 2016
Top 10 - 2008 (IV)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (IV)
Black metal-ul a murit în anii '90? Nu mai este nici măcar amuzant. Că scena black metal din acești ani nu mai seamănă cu cea de la începuturi este o realitate, dar de aici și până la a afirma că genul a dispărut, doar pentru că nu mai îndeplinește canoanele unor „puriști”, este distanță lungă. Și toate piesele ce alcătuiesc topul părții a patra a cronologiei anului 2008 demonstrează asta fără nicio greutate.
Finlandezii Moonsorrow lansează în 2008 „doar” un EP (cu o durată mai mare decât a majorității materialelor catalogate drept LP-uri...), pe care, în afara unei piese de aproape o jumătate de oră ce dă și titlul EP-ului, Tulimyrsky, găsim și un cover după piesa For Whom the Bell Tolls a celor de la Metallica, ceva mai greu de recunoscut „din prima”...
Moonsorrow - For Whom the Bell Tolls (Metallica cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (IV)
Black metal-ul a murit în anii '90? Nu mai este nici măcar amuzant. Că scena black metal din acești ani nu mai seamănă cu cea de la începuturi este o realitate, dar de aici și până la a afirma că genul a dispărut, doar pentru că nu mai îndeplinește canoanele unor „puriști”, este distanță lungă. Și toate piesele ce alcătuiesc topul părții a patra a cronologiei anului 2008 demonstrează asta fără nicio greutate.
Finlandezii Moonsorrow lansează în 2008 „doar” un EP (cu o durată mai mare decât a majorității materialelor catalogate drept LP-uri...), pe care, în afara unei piese de aproape o jumătate de oră ce dă și titlul EP-ului, Tulimyrsky, găsim și un cover după piesa For Whom the Bell Tolls a celor de la Metallica, ceva mai greu de recunoscut „din prima”...
Moonsorrow - For Whom the Bell Tolls (Metallica cover)
duminică, 13 martie 2016
My metal years: 2008 (Partea a IV-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a IV-a: Selecție naturală
La fel ca și în anul precedent, destul de puține apariții, dar de calitate în general bună. Sita vremii nu a lăsat să treacă prea multe trupe din zona black metal și a celor adiacente, progressive black, viking și folk/pagan. Rezultatul: o serie de materiale reușite ale unor trupe din diferite generații - Darkthrone, Keep of Kalessin, Ihsahn, Cronian, Enslaved, Forefather, Helheim și încă destul de multe altele.
Norvegienii Keep of Kalessin, care până în acest an, 2008, nu făcuseră niciodată rabat de la calitate, lansează al patrulea album, intitulat Kolossus. Black metal melodic și ceva mai accesibil ne-amatorilor de metale extreme.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a IV-a: Selecție naturală
La fel ca și în anul precedent, destul de puține apariții, dar de calitate în general bună. Sita vremii nu a lăsat să treacă prea multe trupe din zona black metal și a celor adiacente, progressive black, viking și folk/pagan. Rezultatul: o serie de materiale reușite ale unor trupe din diferite generații - Darkthrone, Keep of Kalessin, Ihsahn, Cronian, Enslaved, Forefather, Helheim și încă destul de multe altele.
Norvegienii Keep of Kalessin, care până în acest an, 2008, nu făcuseră niciodată rabat de la calitate, lansează al patrulea album, intitulat Kolossus. Black metal melodic și ceva mai accesibil ne-amatorilor de metale extreme.
vineri, 11 martie 2016
Top 10 - 2008 (III)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (III)
Nu mă pot plânge, am avut de unde alege piese destul de bune pentru topul părții a treia. Sabaton erau pe val la acel moment și piesa de pe primul loc demonstrează aceasta. Tobias Sammet mai avea destule resurse creative, după cum se poate auzi și în piesa de peste 11 minute de pe locul doi (Avantasia) ca și în cea de pe locul 10 (Edguy). „Partea leului” este luată de trupele europene, dar au intrat și niște americani (Pharaoh) și chiar două trupe braziliene (Hibria și Almah).
Și pentru cine nu credea că Backstreet Boys pot avea vreo legătură cu heavy metal-ul, nemții de la Paragon fac un cover după hit-ul Larger Than Life.
Paragon - Larger Than Life (Backstreet Boys cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (III)
Nu mă pot plânge, am avut de unde alege piese destul de bune pentru topul părții a treia. Sabaton erau pe val la acel moment și piesa de pe primul loc demonstrează aceasta. Tobias Sammet mai avea destule resurse creative, după cum se poate auzi și în piesa de peste 11 minute de pe locul doi (Avantasia) ca și în cea de pe locul 10 (Edguy). „Partea leului” este luată de trupele europene, dar au intrat și niște americani (Pharaoh) și chiar două trupe braziliene (Hibria și Almah).
Și pentru cine nu credea că Backstreet Boys pot avea vreo legătură cu heavy metal-ul, nemții de la Paragon fac un cover după hit-ul Larger Than Life.
Paragon - Larger Than Life (Backstreet Boys cover)
joi, 10 martie 2016
My metal years: 2008 (Partea a III-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a III-a: Decență
Nimic ieșit din comun în 2008 în materie de power metal. Puține nume noi (Alestorm, Amberian Dawn), dar destul de multe albume de un nivel decent: nu ies în evidență cu ceva extraordinar, dar pot fi adăugate, fără regrete ulterioare, în colecția oricărui fan al genului. Falconer, Firewind, Theocracy, Pharaoh, Sabaton, Dreamtale, Keldian și încă alte câteva trupe intră în această categorie (cel puțin în acest an...)
Tobias Sammet are din nou multă treabă, atât cu Edguy, cât și cu mai vechiul său proiect prin intermediul căruia își punea în practică obsesia pentru opera metalică, Avantasia, iar chitaristul Timo Tolkki se rupe definitiv de Stratovarius, cu tot cu ultimele compoziții destinate unui nou album (ce vor deveni material pentru primul LP al unei noi trupe, Revolution Renaissance).
Pentru ascultare pun aici al doilea album al noilor senzații din lumea power metal-ului, norvegienii Keldian, mari amatori de science-fiction și atmosferă new wave: Journey of Souls.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a III-a: Decență
Nimic ieșit din comun în 2008 în materie de power metal. Puține nume noi (Alestorm, Amberian Dawn), dar destul de multe albume de un nivel decent: nu ies în evidență cu ceva extraordinar, dar pot fi adăugate, fără regrete ulterioare, în colecția oricărui fan al genului. Falconer, Firewind, Theocracy, Pharaoh, Sabaton, Dreamtale, Keldian și încă alte câteva trupe intră în această categorie (cel puțin în acest an...)
Tobias Sammet are din nou multă treabă, atât cu Edguy, cât și cu mai vechiul său proiect prin intermediul căruia își punea în practică obsesia pentru opera metalică, Avantasia, iar chitaristul Timo Tolkki se rupe definitiv de Stratovarius, cu tot cu ultimele compoziții destinate unui nou album (ce vor deveni material pentru primul LP al unei noi trupe, Revolution Renaissance).
Pentru ascultare pun aici al doilea album al noilor senzații din lumea power metal-ului, norvegienii Keldian, mari amatori de science-fiction și atmosferă new wave: Journey of Souls.
marți, 8 martie 2016
Top 10 - 2008 (II)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (II)
Scena metalcore își continuă nestingherită drumul, oarecum insensibilă la zbaterile grosului scenei metalice. Pe lângă trupe devenite „clasice” (All Shall Perish, Unearth) sau mai exclusiviste (Textures, From a Second Story Window), trebuie să admit că și noile „vedete”, dezavuate de o bună parte a fanilor mai „puriști” (In Flames, Trivium sau Bullet for My Valentine) mi-au intrat pe sub piele, ocupând locuri „călduțe” în topul meu.
Americanii Trivium, colportori ai unui subgen neomologat pe de-a-ntregul, numit melodic thrash, participă și ei pe albumul tribut Maiden Heaven cu un cover după piesa ce poartă chiar numele titanilor Iron Maiden.
Trivium - Iron Maiden (Iron Maiden cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (II)
Scena metalcore își continuă nestingherită drumul, oarecum insensibilă la zbaterile grosului scenei metalice. Pe lângă trupe devenite „clasice” (All Shall Perish, Unearth) sau mai exclusiviste (Textures, From a Second Story Window), trebuie să admit că și noile „vedete”, dezavuate de o bună parte a fanilor mai „puriști” (In Flames, Trivium sau Bullet for My Valentine) mi-au intrat pe sub piele, ocupând locuri „călduțe” în topul meu.
Americanii Trivium, colportori ai unui subgen neomologat pe de-a-ntregul, numit melodic thrash, participă și ei pe albumul tribut Maiden Heaven cu un cover după piesa ce poartă chiar numele titanilor Iron Maiden.
Trivium - Iron Maiden (Iron Maiden cover)
luni, 7 martie 2016
My metal years: 2008 (Partea a II-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a II-a: Ramura vie
Metalcore-ul rămâne cea mai vivace branșă a scenei metalice și în 2008. Ce se petrece în acești ani aproape că nu mai are nicio asemănare cu ceea ce se întâmpla în urmă cu aproape un deceniu, dar lucrurile merg încă într-o direcție bună, deși începe să se simtă o oarecare tendință de sufocare în anumite tipare și în autosuficiență. Multe trupe (Emmure, Bring Me the Horizon, Bury the Dead, Norma Jean ș.a.) simt asta și se eschivează explorând teritorii mai puțin sigure, dar cu șanse mai mari de a evita drumurile înfundate.
Americanii From a Second Story Window fac acest lucru pe al doilea lor album, Conversations. Din păcate, la puțină vreme după lansarea albumului, se va anunța despărțirea trupei.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a II-a: Ramura vie
Metalcore-ul rămâne cea mai vivace branșă a scenei metalice și în 2008. Ce se petrece în acești ani aproape că nu mai are nicio asemănare cu ceea ce se întâmpla în urmă cu aproape un deceniu, dar lucrurile merg încă într-o direcție bună, deși începe să se simtă o oarecare tendință de sufocare în anumite tipare și în autosuficiență. Multe trupe (Emmure, Bring Me the Horizon, Bury the Dead, Norma Jean ș.a.) simt asta și se eschivează explorând teritorii mai puțin sigure, dar cu șanse mai mari de a evita drumurile înfundate.
Americanii From a Second Story Window fac acest lucru pe al doilea lor album, Conversations. Din păcate, la puțină vreme după lansarea albumului, se va anunța despărțirea trupei.
Top 10 - 2008 (I)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (I)
Aflat deja în al doilea an al noii ere digitale (adică un calculator decent și o conexiune generoasă la internet), interesul meu pentru scena metalică se afla la intensitate maximă. Și ce putea pica mai bine în 2008 decât noi albume Metallica sau Testament? Totuși, pentru că în prima parte a cronologiei am de-a face cu partea cât de cât comercială a ariei metalice, primele locuri sunt ocupate de trupe ceva mai tinere și mai în vogă la acea oră, precum Slipknot sau Volbeat.
În 2008, sub egida revistei Kerrang! este lansat pe piață un nou album tribut Iron Maiden. Groover-ii americani DevilDriver participă și ei pe acest album cu un cover al piesei Wasted Years.
DevilDriver - Wasted Years (Iron Maiden cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2008 (I)
Aflat deja în al doilea an al noii ere digitale (adică un calculator decent și o conexiune generoasă la internet), interesul meu pentru scena metalică se afla la intensitate maximă. Și ce putea pica mai bine în 2008 decât noi albume Metallica sau Testament? Totuși, pentru că în prima parte a cronologiei am de-a face cu partea cât de cât comercială a ariei metalice, primele locuri sunt ocupate de trupe ceva mai tinere și mai în vogă la acea oră, precum Slipknot sau Volbeat.
În 2008, sub egida revistei Kerrang! este lansat pe piață un nou album tribut Iron Maiden. Groover-ii americani DevilDriver participă și ei pe acest album cu un cover al piesei Wasted Years.
DevilDriver - Wasted Years (Iron Maiden cover)
vineri, 4 martie 2016
My metal years: 2008 (Partea I)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea I: All Hope Is Gone?
Heavy metal-ul îmi pare că traversează iar o perioadă de criză. Multe trupe își lansează în acești ani ultimele albume de studio, deși vor continua să concerteze până astăzi. Continuă să apară trupe noi, dar puține reușesc ceva consistent cu adevărat. Marile lansări ale anului sunt ale unor trupe vechi, Metallica sau Judas Priest, iar vânzări spectaculoase înregistrează doar câteva trupe, precum Slipknot sau Volbeat.
Curentul retro-thrash nu mai este singurul care aduce un aer nostalgic în peisajul metalic: un nou curent, ce imită sonorități de la sfârșitul anilor 70, începutul anilor 80, aducând aminte de primii ani ai unor trupe precum Iron Maiden sau Mercyful Fate, își face apariția în underground-ul european, mai ales în Suedia. Pun aici albumul de debut al suedezilor Enforcer, Into the Night:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea I: All Hope Is Gone?
Heavy metal-ul îmi pare că traversează iar o perioadă de criză. Multe trupe își lansează în acești ani ultimele albume de studio, deși vor continua să concerteze până astăzi. Continuă să apară trupe noi, dar puține reușesc ceva consistent cu adevărat. Marile lansări ale anului sunt ale unor trupe vechi, Metallica sau Judas Priest, iar vânzări spectaculoase înregistrează doar câteva trupe, precum Slipknot sau Volbeat.
Curentul retro-thrash nu mai este singurul care aduce un aer nostalgic în peisajul metalic: un nou curent, ce imită sonorități de la sfârșitul anilor 70, începutul anilor 80, aducând aminte de primii ani ai unor trupe precum Iron Maiden sau Mercyful Fate, își face apariția în underground-ul european, mai ales în Suedia. Pun aici albumul de debut al suedezilor Enforcer, Into the Night:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)