Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (V)
La fel ca în topul părții a doua a cronologiei, prima poziție e ocupată de o piesă de pe albumul tribut A Tribute to ABBA executată de suedezii Therion (aceștia au și un album lansat în 2001, dar interpretarea Summernight City mi se pare fabuloasă).
În rest, progressive metal de calitate (Zero Hour, Threshold, Savatage), symphonic (After Forever), gothic (la care mai strâmb încă din nas, dar nu pot contesta valoarea unor Lacuna Coil sau Lacrimas Profundere) și doom/death revenit pe căi mai tradiționale (Officium Triste, Novembre).
Mai pun aici o piesă de pe A Tribute to ABBA, One of Us, interpretată de goticii germani Flowing Tears, cu care ne vom întâlni în cronica anului următor, cand vor lansa albumul Serpentine.
Flowing Tears - One of Us (ABBA cover)
vineri, 8 mai 2015
miercuri, 6 mai 2015
My metal years: 2001 (Partea a V-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a V-a: Poets and madmen
Scena progressive metal se „populează” cu titulaturi din ce în ce mai deosebite (ca să nu le numesc „ciudate”), provenite mai ales din spațiul american, trupe ce experimentează tot mai îndrăzneț, ce amestecă stiluri aparent incompatibile și cu idei muzicale complet originale și aici mă refer la formații precum Maudlin of the Well sau Mastodon, dar și din Europa, precum norvegienii Green Carnation sau Madder Mortem. Progressive metal-ul din vechea școală (de la Dream Theater emanată) are însă în continuare destui adepți pe ambele continente, trupe precum Zero Hour sau Ark lansând albume de mare calitate și readucând în atenția publicului acest gen.
Pentru ascultare aleg, totuși, un album al noului val, care îmbină și idei mai noi și mai vechi, cel al norvegienilor (și poeți, și nebuni) Green Carnation, Light of Day, Day of Darkness, alcătuit dintr-o singură piesă cu acest nume ce durează nu mai puțin de o oră întreagă!
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a V-a: Poets and madmen
Scena progressive metal se „populează” cu titulaturi din ce în ce mai deosebite (ca să nu le numesc „ciudate”), provenite mai ales din spațiul american, trupe ce experimentează tot mai îndrăzneț, ce amestecă stiluri aparent incompatibile și cu idei muzicale complet originale și aici mă refer la formații precum Maudlin of the Well sau Mastodon, dar și din Europa, precum norvegienii Green Carnation sau Madder Mortem. Progressive metal-ul din vechea școală (de la Dream Theater emanată) are însă în continuare destui adepți pe ambele continente, trupe precum Zero Hour sau Ark lansând albume de mare calitate și readucând în atenția publicului acest gen.
Pentru ascultare aleg, totuși, un album al noului val, care îmbină și idei mai noi și mai vechi, cel al norvegienilor (și poeți, și nebuni) Green Carnation, Light of Day, Day of Darkness, alcătuit dintr-o singură piesă cu acest nume ce durează nu mai puțin de o oră întreagă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)