O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea a IV-a: Dispoziție tehnică
Devine tot mai vizibilă o tendință de „tehnicizare” a death metal-ului, clasic și melodic. Dacă în anii trecuți, trupele care abordau death metal-ul de această manieră erau complet minoritare și nu ieșeau în evidență prea mult, acum tot mai multe formații, și din aria „clasică” și din zona melodică, se dedică acestei variante.
Altfel, scena suedeză de death metal își continuă revenirea în prim plan atât la nivel european, cât și mondial, iar supremația zonei melodice este disputată la fel ca și anul precedent, de către finlandezi și suedezi.
Revenind la tehnicalitatea crescândă a scenei death metal, pun aici al treilea și ultimul album al canadienilor Quo Vadis, Defiant Imagination, o trupă care părea că poate oferi mai mult, dar care, din păcate, s-a oprit aici.
luni, 31 august 2015
Top 10 - 2004 (II)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2004 (II)
Cele zece locuri ale topului s-au împărțit frățește între speed metal-ul de moștenire germană (Stormwarrior, Persuader, Sacred Steel), power metal-ul „ușurel” (Sonata Arctica, Pyramaze), accentele progressive (Wuthering Heights, Angra) și heavy metal-ul anthemic (Metalium, Primal Fear). Trupele germane au luat „partea leului” și o singură formație americană a pătruns în acest club: Jag Panzer.
Tot în acest an, Jag Panzer, pe lângă albumul Casting the Stones, remasterizează și dau publicului un album inedit, înregistrat în 1987, dar care nu a fost niciodată lansat, din diferite motive. Pun aici piesa care dă titlul albumului, Chain of Command:
Jag Panzer - Chain of Command
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2004 (II)
Cele zece locuri ale topului s-au împărțit frățește între speed metal-ul de moștenire germană (Stormwarrior, Persuader, Sacred Steel), power metal-ul „ușurel” (Sonata Arctica, Pyramaze), accentele progressive (Wuthering Heights, Angra) și heavy metal-ul anthemic (Metalium, Primal Fear). Trupele germane au luat „partea leului” și o singură formație americană a pătruns în acest club: Jag Panzer.
Tot în acest an, Jag Panzer, pe lângă albumul Casting the Stones, remasterizează și dau publicului un album inedit, înregistrat în 1987, dar care nu a fost niciodată lansat, din diferite motive. Pun aici piesa care dă titlul albumului, Chain of Command:
Jag Panzer - Chain of Command
My metal years: 2004 (Partea a III-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea a III-a: Folk's Earth
Scena black metal este cam rarefiată în 2004: „legendele” black metal-ului, norvegienii Mayhem, scot un al treilea album; Opera IX, Cradle of Filth sau Rotting Christ se „înrăiesc” și elimină mult din componenta gotică a muzicii lor; și, nicio surpriză, cele mai apreciate albume provin tot din zona progressive/black: Enslaved, Borknagar, Vintersorg.
În aria folk metal-ului nordic se petrece însă ceva interesant: un proiect internațional, Folkearth, nume sub care compun și înregistrează numeroși muzicieni ai genului proveniți din multe țări (pentru început doar din Europa). Primul album, A Nordic Poem, nu este extraordinar, dar merită ascultat măcar pentru idee:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea a III-a: Folk's Earth
Scena black metal este cam rarefiată în 2004: „legendele” black metal-ului, norvegienii Mayhem, scot un al treilea album; Opera IX, Cradle of Filth sau Rotting Christ se „înrăiesc” și elimină mult din componenta gotică a muzicii lor; și, nicio surpriză, cele mai apreciate albume provin tot din zona progressive/black: Enslaved, Borknagar, Vintersorg.
În aria folk metal-ului nordic se petrece însă ceva interesant: un proiect internațional, Folkearth, nume sub care compun și înregistrează numeroși muzicieni ai genului proveniți din multe țări (pentru început doar din Europa). Primul album, A Nordic Poem, nu este extraordinar, dar merită ascultat măcar pentru idee:
duminică, 30 august 2015
Top 10 - 2004 (III)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2004 (III)
Destul de puține apariții în 2004, dar de calitate, așa că am avut de unde alege. Cu toate că trupe de genul Opera IX sau Cradle of Filth nu s-au aflat niciodată printre preferatele mele, de data aceasta a trebuit să recunosc: nu sună chiar rău. Ba, mai mult, le-am pus chiar pe primele două locuri ale topului.
Pe lângă „ciudățeniile” Anaal Nathrakh sau Samael (elvețienii au schimbat zdravăn direcția muzicală), în top apar și două reprezentante ale noului val folk metal, Finntroll și Ensiferum. Cei din urmă au înregistrat pe al doilea lor album, Iron, și un cover Metallica - Battery, care începe cu o abordare „clasică”, dar care se mai schimbă pe parcurs:
Ensiferum - Battery (Metallica cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2004 (III)
Destul de puține apariții în 2004, dar de calitate, așa că am avut de unde alege. Cu toate că trupe de genul Opera IX sau Cradle of Filth nu s-au aflat niciodată printre preferatele mele, de data aceasta a trebuit să recunosc: nu sună chiar rău. Ba, mai mult, le-am pus chiar pe primele două locuri ale topului.
Pe lângă „ciudățeniile” Anaal Nathrakh sau Samael (elvețienii au schimbat zdravăn direcția muzicală), în top apar și două reprezentante ale noului val folk metal, Finntroll și Ensiferum. Cei din urmă au înregistrat pe al doilea lor album, Iron, și un cover Metallica - Battery, care începe cu o abordare „clasică”, dar care se mai schimbă pe parcurs:
Ensiferum - Battery (Metallica cover)
joi, 27 august 2015
My metal years: 2004 (Partea a II-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea a II-a: The Book of Heavy Metal
Scena power metal din 2004 este caracterizată de aceeași supra-producție de albume, mai bune sau mai rele, ieșirea din tiparele genului fiind aproape imposibilă. Nimeni și nimic nu ies în evidență în această zonă (cel puțin pentru mine, care nu sunt un fan al genului), unde heavy metal-ul este cântat după „manual”. Ici, colo, un iz folk (Elvenking), inserții simfonice (Rhapsody), un plus de duritate nu tocmai specific power metal-ului (Sacred Steel, 3 Inches of Blood) și cam atât.
Brazilienii Angra continuă să demonstreze că există viață și după Andre Matos și scot un nou album cu Eduardo Falaschi la voce, Temple of Shadows, un exemplu tipic de power metal (cu ceva linii progressive) al acestor ani:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea a II-a: The Book of Heavy Metal
Scena power metal din 2004 este caracterizată de aceeași supra-producție de albume, mai bune sau mai rele, ieșirea din tiparele genului fiind aproape imposibilă. Nimeni și nimic nu ies în evidență în această zonă (cel puțin pentru mine, care nu sunt un fan al genului), unde heavy metal-ul este cântat după „manual”. Ici, colo, un iz folk (Elvenking), inserții simfonice (Rhapsody), un plus de duritate nu tocmai specific power metal-ului (Sacred Steel, 3 Inches of Blood) și cam atât.
Brazilienii Angra continuă să demonstreze că există viață și după Andre Matos și scot un nou album cu Eduardo Falaschi la voce, Temple of Shadows, un exemplu tipic de power metal (cu ceva linii progressive) al acestor ani:
miercuri, 26 august 2015
Top 10 - 2004 (I)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2004 (I)
În ciuda multor reveniri în activitate (Death Angel, Exodus) și a aparițiilor semnate de nume grele ale heavy metal-ului (Megadeth, Annihilator, W.A.S.P.), topul primei părți este dominat de trupele tinere (Soulfly, Atreyu, Killswitch Engage, Drowning Pool), care par mult mai „proaspete” totuși.
O apariție interesantă a anului 2004, nu foarte apreciată în general, nici de fani, nici de critica muzicală, a fost albumul de reînregistrări al americanilor Anthrax, The Greater of Two Evils. Piese din perioada '83-'90 (când partea vocală era asigurată de Neil Turbin și apoi de Joey Belladonna), alese chiar de către fani, sunt înregistrate în studio, cu John Bush la voce, în doar două zile. Pun aici una dintre cele mai cunoscute piese, Caught in a Mosh, în ambele variante:
Anthrax - Caught in a Mosh (1987)
Anthrax - Caught in a Mosh (2004)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2004 (I)
În ciuda multor reveniri în activitate (Death Angel, Exodus) și a aparițiilor semnate de nume grele ale heavy metal-ului (Megadeth, Annihilator, W.A.S.P.), topul primei părți este dominat de trupele tinere (Soulfly, Atreyu, Killswitch Engage, Drowning Pool), care par mult mai „proaspete” totuși.
O apariție interesantă a anului 2004, nu foarte apreciată în general, nici de fani, nici de critica muzicală, a fost albumul de reînregistrări al americanilor Anthrax, The Greater of Two Evils. Piese din perioada '83-'90 (când partea vocală era asigurată de Neil Turbin și apoi de Joey Belladonna), alese chiar de către fani, sunt înregistrate în studio, cu John Bush la voce, în doar două zile. Pun aici una dintre cele mai cunoscute piese, Caught in a Mosh, în ambele variante:
Anthrax - Caught in a Mosh (1987)
Anthrax - Caught in a Mosh (2004)
marți, 25 august 2015
My metal years: 2004 (Partea I)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea I: Vă mai amintiți?
La o scurtă privire aruncată asupra aparițiilor anului 2004, primul lucru care se observă sunt nume ce aveau, cândva, o rezonanță aparte: Motorhead, Saxon, Dio, W.A.S.P., Megadeth, sau, ca să intrăm și mai adânc în arii mai exclusiviste, niște Pentagram, Death Angel, Exodus sau Annihilator. Coincidență sau nu, băieții teribili ai nu metal-ului, Slipknot sau Drowning Pool nu prea se observă în tot acest peisaj... arhaic.
Alți veterani ai scenei metalice, frații Abbott, Dimebag Darrell și Vinnie Paul, fondatorii trupei Pantera, lasă trecutul în urmă și o iau de la început cu un nou proiect, intitulat Damage Plan. În 2004, apare primul album (care se va dovedi a fi și ultimul), New Found Power, nu foarte entuziast primit de fanii Pantera, datorită unei direcții ușor diferite pe care mergea noua trupă. Nemulțumirea unora a atins chiar nebunia: pe 8 decembrie, în timpul unui concert în Columbus, Ohio, un spectator urcă pe scenă și împușcă 11 persoane, dintre care 4 mortal, printre acestea din urmă aflându-se și chitaristul Dimebag Darrell.
Pun și eu aici acest unic album Damage Plan, New Found Power:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea I: Vă mai amintiți?
La o scurtă privire aruncată asupra aparițiilor anului 2004, primul lucru care se observă sunt nume ce aveau, cândva, o rezonanță aparte: Motorhead, Saxon, Dio, W.A.S.P., Megadeth, sau, ca să intrăm și mai adânc în arii mai exclusiviste, niște Pentagram, Death Angel, Exodus sau Annihilator. Coincidență sau nu, băieții teribili ai nu metal-ului, Slipknot sau Drowning Pool nu prea se observă în tot acest peisaj... arhaic.
Alți veterani ai scenei metalice, frații Abbott, Dimebag Darrell și Vinnie Paul, fondatorii trupei Pantera, lasă trecutul în urmă și o iau de la început cu un nou proiect, intitulat Damage Plan. În 2004, apare primul album (care se va dovedi a fi și ultimul), New Found Power, nu foarte entuziast primit de fanii Pantera, datorită unei direcții ușor diferite pe care mergea noua trupă. Nemulțumirea unora a atins chiar nebunia: pe 8 decembrie, în timpul unui concert în Columbus, Ohio, un spectator urcă pe scenă și împușcă 11 persoane, dintre care 4 mortal, printre acestea din urmă aflându-se și chitaristul Dimebag Darrell.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)