Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2005 (V)
Am respectat mai mereu principiul de a nu pune „balade” în topurile My Metal Years, dar de data aceasta nu am mai putut rezista și am așezat una chiar pe primul loc: Mourning Tree a celor de la Leaves' Eyes este una din piesele mele preferate all-time.
Altfel, pentru restul topului se poate spune ce am spus și despre clasamentele celorlalte părți ale cronologiei anului 2005: am preferat numele noi în detrimentul „veteranilor”, pentru suflul proaspăt adus la mijlocul primului deceniu al secolului nostru. Muzica progresivă nu a făcut excepție, aducând în 2005 albume excelente semnate Between the Buried and Me, Protest the Hero, Biomechanical, Extol ș.a. Mai pun aici o piesă a canadienilor Protest the Hero, care au debutat 2005 cu albumul Kezia:
Protest the Hero - Heretics and Killers
marți, 13 octombrie 2015
luni, 12 octombrie 2015
My metal years: 2005 (Partea a V-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2005 - Partea a V-a: Progres(s)
Scena progressive metal este, fără îndoială, una din cele mai dinamice, în acești ani. Departe de declinul black metal-ului (care produsese, totuși, un nou vlăstar, post-black metal-ul), de decăderea death metal-ului, de completa neutralizare a gothic metal-ului, aria progresivă este un al treilea pol de dezvoltare a metal-ului modern (alături de scena metalcore și de tendința de tehnicizare a death metal-ului). Interesant este faptul că nici latura „clasică” a genului (reprezentată de Dream Theater și compania) nu stagnează. Totuși, mare parte a atenției se îndreaptă către trupele noului val (Between the Buried and Me, Protest the Hero, The Ocean) sau trupe mai vechi dar care își revizuiesc stilul (Extol, Meshuggah - aceștia din urmă, oricum niște „moderniști” avant la lettre).
Pe mine, această tendință nu m-a „prins” decât foarte târziu, în ultimele luni, când m-am decis să îmi „deschid porțile” și pentru formațiile mai tinere. Lucru pe care nu îl regret, ci, din contră, mă felicit pentru el. Pun aici un album ilustrativ pentru tendințele anului 2005, Between the Buried and Me - Alaska.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2005 - Partea a V-a: Progres(s)
Scena progressive metal este, fără îndoială, una din cele mai dinamice, în acești ani. Departe de declinul black metal-ului (care produsese, totuși, un nou vlăstar, post-black metal-ul), de decăderea death metal-ului, de completa neutralizare a gothic metal-ului, aria progresivă este un al treilea pol de dezvoltare a metal-ului modern (alături de scena metalcore și de tendința de tehnicizare a death metal-ului). Interesant este faptul că nici latura „clasică” a genului (reprezentată de Dream Theater și compania) nu stagnează. Totuși, mare parte a atenției se îndreaptă către trupele noului val (Between the Buried and Me, Protest the Hero, The Ocean) sau trupe mai vechi dar care își revizuiesc stilul (Extol, Meshuggah - aceștia din urmă, oricum niște „moderniști” avant la lettre).
Pe mine, această tendință nu m-a „prins” decât foarte târziu, în ultimele luni, când m-am decis să îmi „deschid porțile” și pentru formațiile mai tinere. Lucru pe care nu îl regret, ci, din contră, mă felicit pentru el. Pun aici un album ilustrativ pentru tendințele anului 2005, Between the Buried and Me - Alaska.
joi, 8 octombrie 2015
Top 10 - 2005 (IV)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2005 (IV)
Transformările prin care trece death metal-ul în acești ani reiese destul de bine și din selecția pe care am făcut-o pentru acest top. Britanicii Bolt Thrower ar fi cam singurii reprezentanți ai vechii generații și ai vechiului stil, deoarece americanii Immolation își schimbă mult stilul pe albumul din 2005, Harnessing Ruin. Restul topului este ocupat de trupe tinere, fie din noul val american (The Black Dahlia Murder, Becoming the Archetype), fie din noua generație a melodic death metal-ului suedezo-finlandez (Scar Symmetry, Noumena, Mors Principium Est).
Noile trupele americane vin cu idei remarcabile, reușind să amestece numeroase influențe, atât din muzica anilor trecuți, cât și din ceea ce se petrece în jurul lor. Spre exemplu, Becoming the Archetype îmbină death metal-ul clasic și melodic cu sonoritățile metalcore/deathcore, totul îmbrăcat într-o „haină” progresivă. Mai pun aici încă o piesă de pe albumul de debut, Terminate Damnation.
Becoming the Archetype - No Fall Too Far
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2005 (IV)
Transformările prin care trece death metal-ul în acești ani reiese destul de bine și din selecția pe care am făcut-o pentru acest top. Britanicii Bolt Thrower ar fi cam singurii reprezentanți ai vechii generații și ai vechiului stil, deoarece americanii Immolation își schimbă mult stilul pe albumul din 2005, Harnessing Ruin. Restul topului este ocupat de trupe tinere, fie din noul val american (The Black Dahlia Murder, Becoming the Archetype), fie din noua generație a melodic death metal-ului suedezo-finlandez (Scar Symmetry, Noumena, Mors Principium Est).
Noile trupele americane vin cu idei remarcabile, reușind să amestece numeroase influențe, atât din muzica anilor trecuți, cât și din ceea ce se petrece în jurul lor. Spre exemplu, Becoming the Archetype îmbină death metal-ul clasic și melodic cu sonoritățile metalcore/deathcore, totul îmbrăcat într-o „haină” progresivă. Mai pun aici încă o piesă de pe albumul de debut, Terminate Damnation.
Becoming the Archetype - No Fall Too Far
miercuri, 7 octombrie 2015
My metal years: 2005 (Partea a IV-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2005 - Partea a IV-a: Modernizare
Este tot mai vizibilă (sau audibilă) o schimbare în muzica death metal. Parțial intenționată (o încercare de scoatere a death metal-ului din aceleași tipare ale anilor '90), parțial involuntară (datorată, în principal, noului val de trupe americane adepte ale genurilor metalcore, deathcore), schimbarea se produce atât în muzica trupelor mai tinere, cât și a celor mai vechi în domeniu. Tendința de „tehnicizare” continuă și ea, transformând death metal-ul într-un gen din ce în ce mai complex.
Trupele americane (în special cele din noul val, dar și din cele mai vechi) sunt în centrul atenției, lăsând Europa oarecum în plan secund, chiar și în materie de death metal melodic (fief tradițional european), unde trupe precum The Black Dahlia Murder, Arsis sau Becoming the Archetype încep să „ia fața” unor Arch Enemy, Children of Bodom sau Dark Tranquillity, noutatea și prospețimea spunându-și cuvântul.
Soilwork sau In Flames, piloni ai metalului suedez, se orientează către sound-ul american, iar debutanții Aeon nu dau impresia că ar proveni din țara unor Dismember sau Entombed, ci mai degraba de peste ocean. Pun aici albumul Bleeding the False al suedezilor Aeon:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2005 - Partea a IV-a: Modernizare
Este tot mai vizibilă (sau audibilă) o schimbare în muzica death metal. Parțial intenționată (o încercare de scoatere a death metal-ului din aceleași tipare ale anilor '90), parțial involuntară (datorată, în principal, noului val de trupe americane adepte ale genurilor metalcore, deathcore), schimbarea se produce atât în muzica trupelor mai tinere, cât și a celor mai vechi în domeniu. Tendința de „tehnicizare” continuă și ea, transformând death metal-ul într-un gen din ce în ce mai complex.
Trupele americane (în special cele din noul val, dar și din cele mai vechi) sunt în centrul atenției, lăsând Europa oarecum în plan secund, chiar și în materie de death metal melodic (fief tradițional european), unde trupe precum The Black Dahlia Murder, Arsis sau Becoming the Archetype încep să „ia fața” unor Arch Enemy, Children of Bodom sau Dark Tranquillity, noutatea și prospețimea spunându-și cuvântul.
Soilwork sau In Flames, piloni ai metalului suedez, se orientează către sound-ul american, iar debutanții Aeon nu dau impresia că ar proveni din țara unor Dismember sau Entombed, ci mai degraba de peste ocean. Pun aici albumul Bleeding the False al suedezilor Aeon:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)