 |
Gen: Heavy metal Anul apariției: 1997 Primul contact: 1998 Tag: „So give me fuel, give me fire!”, poate ia foc coperta albumului... |
La fel ca mulți alți fani Metallica, am primit plin de resentimente noua orientare a formației mele preferate. După 5 ani de așteptări înfrigurate, în 1996 apare Load, iar un an mai târziu, în 1997, ReLoad. Mai având, totuși, ceva rezerve de dragoste necondiționată față de Metallica și un coleg de liceu mai puțin plin de prejudecăți decât mine, am reușit să ascult de câteva ori ambele albume, ajungând la concluzia că ReLoad ar fi mai pe gustul meu. Mult mai puțin sofisticat decât „fratele” mai mare, Load, cu piese precum Fuel, Devil's Dance sau Attitude, albumul îmi părea ceva mai „deștept” decât precedentul și „planeta” Metallica se mai învârtea, încă, în jurul Pământului.
Top 100 albume preferate
Trecând cu vederea coperta absolut îngrozitoare (albumele Metallica nu s-au remarcat niciodată printr-un artwork deosebit, dar lipsa de inspirație atinge aici cote alarmante), ReLoad nu este un album imposibil de ascultat, nici măcar pentru cei „blocați” în epoca Master of Puppets, dar acum îl găsesc mult mai slab și „sărac” decât perechea sa, Load. Inițial plănuit a fi lansat ca un dublu album, apariția pieselor de pe ReLoad a fost amânată cu un an, pentru a putea fi mai bine „digerate” de către public. În ciuda unor bucăți ca cele amintite mai sus, la care aș adăuga refacerea lui The Unforgiven și balada Low Man's Lyric, ReLoad a ajuns să-mi pară, în anii din urmă, ca o adunătură de resturi rămase de la ospățul Load-ului (în bună măsură și datorită re-considerării atitudinii mele față de acest album, care a ajuns să îmi placă, pe alocuri, mai mult decât producțiile din perioada „clasică” a trupei).
Top 100 albume preferate
Trecând cu vederea coperta absolut îngrozitoare (albumele Metallica nu s-au remarcat niciodată printr-un artwork deosebit, dar lipsa de inspirație atinge aici cote alarmante), ReLoad nu este un album imposibil de ascultat, nici măcar pentru cei „blocați” în epoca Master of Puppets, dar acum îl găsesc mult mai slab și „sărac” decât perechea sa, Load. Inițial plănuit a fi lansat ca un dublu album, apariția pieselor de pe ReLoad a fost amânată cu un an, pentru a putea fi mai bine „digerate” de către public. În ciuda unor bucăți ca cele amintite mai sus, la care aș adăuga refacerea lui The Unforgiven și balada Low Man's Lyric, ReLoad a ajuns să-mi pară, în anii din urmă, ca o adunătură de resturi rămase de la ospățul Load-ului (în bună măsură și datorită re-considerării atitudinii mele față de acest album, care a ajuns să îmi placă, pe alocuri, mai mult decât producțiile din perioada „clasică” a trupei).
