Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1999 (III)
În ciuda crizei prin care părea a trece scena black metal în 1999, am adunat aici o colecție destul de reușită de melodii. Pe primul loc am pus piesa cu care se deschide albumul norvegienilor Immortal, At the Heart of Winter. Mai pun aici și piesa de titlu:
Immortal - At the Heart of Winter
sâmbătă, 28 februarie 2015
vineri, 27 februarie 2015
My metal years: 1999 (Partea a III-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea a III-a: Criză
Pe scena black metal este din ce în ce mai vizibilă o criză: o criză de creativitate, în primul rând. Muzica trupelor (mai vechi sau mai noi venite în această zonă) resimte din ce în ce mai multe influențe „străine” (folk, gothic, death) și se îndepărtează tot mai mult de rădăcini. Puținele trupe ce mai încearcă să continue tradiția norvegiană de la începutul anilor '90 par și ele tot mai vlăguite.
Totuși, formații precum Immortal sau Emperor ajung la apogeul creativității lor în acest an. Norvegienii Immortal lansează ceea ce mulți consideră a fi cel mai bun album al lor, At the Heart of Winter (care se resimte din plin de pe urma a ce povesteam mai sus). Îl pun și eu aici - unul dintre motive fiind că acest album a fost printre primele albume black metal pe care le-am putut „asimila” cât de cât ușor, pe la începutul anilor 2000.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea a III-a: Criză
Pe scena black metal este din ce în ce mai vizibilă o criză: o criză de creativitate, în primul rând. Muzica trupelor (mai vechi sau mai noi venite în această zonă) resimte din ce în ce mai multe influențe „străine” (folk, gothic, death) și se îndepărtează tot mai mult de rădăcini. Puținele trupe ce mai încearcă să continue tradiția norvegiană de la începutul anilor '90 par și ele tot mai vlăguite.
Totuși, formații precum Immortal sau Emperor ajung la apogeul creativității lor în acest an. Norvegienii Immortal lansează ceea ce mulți consideră a fi cel mai bun album al lor, At the Heart of Winter (care se resimte din plin de pe urma a ce povesteam mai sus). Îl pun și eu aici - unul dintre motive fiind că acest album a fost printre primele albume black metal pe care le-am putut „asimila” cât de cât ușor, pe la începutul anilor 2000.
joi, 26 februarie 2015
Top 10 - 1999 (II)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1999 (II)
Nu am multe de spus nici despre topul părții a doua a cronologiei pe 1999: e dominat de piese ale trupelor de power metal, care, măcar din punct de vedere cantitativ, sunt vedetele acestul sfârșit de deceniu.
Trupa germana At Vance debutează în acest an cu No Escape, album pe care se găsește un cover ABBA, o alegere destul de curioasă, dar care va deveni pentru ei o tradiție, pe următoarele două albume găsindu-se alte două reinterpretări ale unor hit-uri aparținând celebrei formații pop suedeze. Pentru 1999, au ales Money. Money. Money:
At Vance - Money, Money, Money (ABBA cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1999 (II)
Nu am multe de spus nici despre topul părții a doua a cronologiei pe 1999: e dominat de piese ale trupelor de power metal, care, măcar din punct de vedere cantitativ, sunt vedetele acestul sfârșit de deceniu.
Trupa germana At Vance debutează în acest an cu No Escape, album pe care se găsește un cover ABBA, o alegere destul de curioasă, dar care va deveni pentru ei o tradiție, pe următoarele două albume găsindu-se alte două reinterpretări ale unor hit-uri aparținând celebrei formații pop suedeze. Pentru 1999, au ales Money. Money. Money:
At Vance - Money, Money, Money (ABBA cover)
miercuri, 25 februarie 2015
My metal years: 1999 (Partea a II-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea a II-a: New (Power)Wave
Oarecum paradoxal, având în vedere numărul destul de mic de fani (comparativ cu alte subgenuri și alte timpuri), scena power metal crește aproape peste noapte, numărul trupelor dornice de afirmare în această arie fiind mai mare de la an la an. Aceasta a adus și multă mediocritate, nimic de zis, dar într-o perioadă în care posibilitățile tehnice erau mult mai mari, lipsa de talent a unora dintre muzicieni vădindu-se doar în reprezentațiile live.
Nu am fost un mare amator de sonorități power metal, excepție făcând începuturile genului: trupele din a doua parte a anilor '80 și începutul anilor '90 (Helloween, Running Wild, Manowar și altele de același fel). Noile nume le-am descoperit vreo zece ani mai târziu, când am devenit suficient de curios încât să mă opresc și asupra lor. Prin urmare, selectez aici, pentru ascultare, tot un album al unor „veterani”, Helloween, un album format numai din cover-uri, Metal Jukebox.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea a II-a: New (Power)Wave
Oarecum paradoxal, având în vedere numărul destul de mic de fani (comparativ cu alte subgenuri și alte timpuri), scena power metal crește aproape peste noapte, numărul trupelor dornice de afirmare în această arie fiind mai mare de la an la an. Aceasta a adus și multă mediocritate, nimic de zis, dar într-o perioadă în care posibilitățile tehnice erau mult mai mari, lipsa de talent a unora dintre muzicieni vădindu-se doar în reprezentațiile live.
Nu am fost un mare amator de sonorități power metal, excepție făcând începuturile genului: trupele din a doua parte a anilor '80 și începutul anilor '90 (Helloween, Running Wild, Manowar și altele de același fel). Noile nume le-am descoperit vreo zece ani mai târziu, când am devenit suficient de curios încât să mă opresc și asupra lor. Prin urmare, selectez aici, pentru ascultare, tot un album al unor „veterani”, Helloween, un album format numai din cover-uri, Metal Jukebox.
marți, 24 februarie 2015
Top 10 - 1999 (I)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1999 (I)
Puține lucruri interesante (pentru mine) s-au petrecut în acest an. Nefiind un fan al nu metal-ului (ba, pentru o perioadă, considerându-l la propriu un „ne-metal”), remarc doar un interes crescut pentru sonoritățile anilor '80 - speed și thrash - care în anii viitori va fi tot mai evident.
Suedezii Witchery se află la al doilea album în 1999, dar pe lângă acesta au mai lansat și un EP, Witchburner, pe care se pot găsi și patru cover-uri după Black Sabbath, Accept, Judas Priest și W.A.S.P., care dezvăluie o parte dintre influențele din muzica suedezilor. Pun și eu aici două dintre ele:
Witchery - Neon Nights (Black Sabbath cover)
Witchery - I Wanna Be Somebody (W.A.S.P. cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1999 (I)
Puține lucruri interesante (pentru mine) s-au petrecut în acest an. Nefiind un fan al nu metal-ului (ba, pentru o perioadă, considerându-l la propriu un „ne-metal”), remarc doar un interes crescut pentru sonoritățile anilor '80 - speed și thrash - care în anii viitori va fi tot mai evident.
Suedezii Witchery se află la al doilea album în 1999, dar pe lângă acesta au mai lansat și un EP, Witchburner, pe care se pot găsi și patru cover-uri după Black Sabbath, Accept, Judas Priest și W.A.S.P., care dezvăluie o parte dintre influențele din muzica suedezilor. Pun și eu aici două dintre ele:
Witchery - Neon Nights (Black Sabbath cover)
Witchery - I Wanna Be Somebody (W.A.S.P. cover)
luni, 23 februarie 2015
My metal years: 1999 (Partea I)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea I: Nu Metal!
În 1999, nu metal-ul explodează la propriu: apar câteva albume de referință pentru noul gen, dar și pentru întreaga istorie a heavy metal-ului. Imensul succes comercial (multiple discuri de platină, milioane de exemplare vândute) provoacă o reacție adversă în rândul multor rockeri, majoritatea publicului acestor trupe făcând parte dintr-o nouă generație (nu neapărat de metaliști).
În ce mă privește, anul eclipsei de soare a fost și un an al eclipsei aproape totale de heavy metal: din 1992-1993, de când am început să ascult acest gen muzical, niciodată metalul nu a fost atât de absent din „preocupările” mele muzicale. (Aveam să îmi iau revanșa cu vârf și îndesat în următorii doi ani, când mi-am făcut și eu, în sfârșit, intrarea în era digitală.) În ciuda multor apariții discografice, aproape că nu am vreun album preferat apărut în 1999.
În contextul unui reviriment al scenei thrash metal (ce începea să se producă în 1999), pun aici albumul din acest an al uneia din trupele mele preferate, Testament: The Gathering.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea I: Nu Metal!
În 1999, nu metal-ul explodează la propriu: apar câteva albume de referință pentru noul gen, dar și pentru întreaga istorie a heavy metal-ului. Imensul succes comercial (multiple discuri de platină, milioane de exemplare vândute) provoacă o reacție adversă în rândul multor rockeri, majoritatea publicului acestor trupe făcând parte dintr-o nouă generație (nu neapărat de metaliști).
În ce mă privește, anul eclipsei de soare a fost și un an al eclipsei aproape totale de heavy metal: din 1992-1993, de când am început să ascult acest gen muzical, niciodată metalul nu a fost atât de absent din „preocupările” mele muzicale. (Aveam să îmi iau revanșa cu vârf și îndesat în următorii doi ani, când mi-am făcut și eu, în sfârșit, intrarea în era digitală.) În ciuda multor apariții discografice, aproape că nu am vreun album preferat apărut în 1999.
În contextul unui reviriment al scenei thrash metal (ce începea să se producă în 1999), pun aici albumul din acest an al uneia din trupele mele preferate, Testament: The Gathering.
vineri, 6 februarie 2015
Top 10 - 1998 (V)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1998 (V)
Gothic metal-ul se afla pe o pantă ascendentă în 1998, dar nu era deloc un gen „gustat” de mine. Câțiva ani mai târziu, totuși, am „rezonat” din plin cu accentele depresive ale muzicii provenite din această zonă. Și mă refer aici, în special, la albumele Anathema și Katatonia apărute în acest an.
Am încălcat regula introducerii în top a unei singure piese de pe un album, în cazul trupelor mai sus amintite, dar din motive întemeiate. Mai pun aici câte o piesă de pe ambele albume, Alternative 4 și Discouraged Ones, pentru o porție suplimentară de muzică depresivă.
Alternative 4 - Anathema
Relention - Katatonia
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1998 (V)
Gothic metal-ul se afla pe o pantă ascendentă în 1998, dar nu era deloc un gen „gustat” de mine. Câțiva ani mai târziu, totuși, am „rezonat” din plin cu accentele depresive ale muzicii provenite din această zonă. Și mă refer aici, în special, la albumele Anathema și Katatonia apărute în acest an.
Am încălcat regula introducerii în top a unei singure piese de pe un album, în cazul trupelor mai sus amintite, dar din motive întemeiate. Mai pun aici câte o piesă de pe ambele albume, Alternative 4 și Discouraged Ones, pentru o porție suplimentară de muzică depresivă.
Alternative 4 - Anathema
Relention - Katatonia
joi, 5 februarie 2015
My metal years: 1998 (Partea a V-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1998 - Partea a V-a: Discouraged Ones
1998 este anul apariției câtorva albume speciale pentru mine și pentru o anumită etapă, mai delicată, a vieții mele, care a avut loc doi-trei ani mai târziu. Am în vedere, aici, albumul britanicilor Anathema, Alternative 4, și pe cel al suedezilor Katatonia, Discouraged Ones, ambele „bântuite” de accente depresive și melancolice și a căror audiție repetată a însoțit și primele mele încercări literare.
Discouraged Ones a fost primul meu contact cu muzica suedezilor, lucru ce a picat numai bine, pe acest album Katatonia definitivându-și stilul (ale cărui elemente se făcuseră simțite puțin și pe anteriorul Brave Murder Day, apărut cu 3 ani mai înainte). Îl pun aici pentru o audiție completă.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1998 - Partea a V-a: Discouraged Ones
1998 este anul apariției câtorva albume speciale pentru mine și pentru o anumită etapă, mai delicată, a vieții mele, care a avut loc doi-trei ani mai târziu. Am în vedere, aici, albumul britanicilor Anathema, Alternative 4, și pe cel al suedezilor Katatonia, Discouraged Ones, ambele „bântuite” de accente depresive și melancolice și a căror audiție repetată a însoțit și primele mele încercări literare.
Discouraged Ones a fost primul meu contact cu muzica suedezilor, lucru ce a picat numai bine, pe acest album Katatonia definitivându-și stilul (ale cărui elemente se făcuseră simțite puțin și pe anteriorul Brave Murder Day, apărut cu 3 ani mai înainte). Îl pun aici pentru o audiție completă.
miercuri, 4 februarie 2015
Top 10 - 1998 (IV)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1998 (IV)
Death metal-ul anului 1998 a fost o descoperire mai târzie a mea, de după 2005, astfel că toate piesele din acest top au fost auzite de către mine, pentru prima oară, mult după apariția lor. Cu excepția a vreo trei nume (Death, Gorefest, Benediction), trupele îmi erau cvasi-necunoscute la acea dată.
Death scot în 1998 ultimul album. Chuck Schuldiner, creierul și motorul trupei, se cam săturase de death metal, fie el și progresiv și se dedică unui alt proiect (chiar și Death devenise un proiect al lui Schuldiner, dacă ar fi să ne luăm după desele schimbări de componență), Control Denied - progressive power metal, cu care va apuca să scoată un singur album, deoarece, la destul de scurtă vreme a intervenit decesul muzicianului, în 2001. Interesul lui Schuldiner pentru alte sonorități poate fi întrezărit și prin ultima piesă de pe ultimul album Death, The Sound of Perseverance, și anume un cover Judas Priest: Painkiller.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1998 (IV)
Death metal-ul anului 1998 a fost o descoperire mai târzie a mea, de după 2005, astfel că toate piesele din acest top au fost auzite de către mine, pentru prima oară, mult după apariția lor. Cu excepția a vreo trei nume (Death, Gorefest, Benediction), trupele îmi erau cvasi-necunoscute la acea dată.
Death scot în 1998 ultimul album. Chuck Schuldiner, creierul și motorul trupei, se cam săturase de death metal, fie el și progresiv și se dedică unui alt proiect (chiar și Death devenise un proiect al lui Schuldiner, dacă ar fi să ne luăm după desele schimbări de componență), Control Denied - progressive power metal, cu care va apuca să scoată un singur album, deoarece, la destul de scurtă vreme a intervenit decesul muzicianului, în 2001. Interesul lui Schuldiner pentru alte sonorități poate fi întrezărit și prin ultima piesă de pe ultimul album Death, The Sound of Perseverance, și anume un cover Judas Priest: Painkiller.
marți, 3 februarie 2015
My metal years: 1998 (Partea a IV-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1998 - Partea a IV-a: Nou schimb de generații
Scena death metal începe să fie dominată de nume noi, atât în zona death metal-ului clasic, cât și în a celorlalte subgenuri (technical, progressive, melodic) - multe trupe despre care vorbesc în această a patra parte a cronologiei pe 1998, se găsesc la primul sau la al doilea LP: Amon Amarth, Nile, Krisiun, Soilwork, Anata, ca să numesc doar câteva.
Pe lângă acestea, avem și câteva ieșiri din scenă (unele temporare, ca în cazul olandezilor Gorefest, altele definitive, ca în cazul americanilor Death). Olandezii Gorefest începuseră să dea semne de îndepărtare de death metal-ul „tradițional” încă din 1994, pe Erase, în 1996, cu Soul Survivor, provocând un adevărat șoc în rândurile fanilor. Albumul Chapter 13 continuă linia predecesorului și reacția fanilor a fost una de respingere aproape totală, lucru ce a dus la desființarea trupei. Îl pun și eu aici, pentru că, personal, nu îmi displace.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1998 - Partea a IV-a: Nou schimb de generații
Scena death metal începe să fie dominată de nume noi, atât în zona death metal-ului clasic, cât și în a celorlalte subgenuri (technical, progressive, melodic) - multe trupe despre care vorbesc în această a patra parte a cronologiei pe 1998, se găsesc la primul sau la al doilea LP: Amon Amarth, Nile, Krisiun, Soilwork, Anata, ca să numesc doar câteva.
Pe lângă acestea, avem și câteva ieșiri din scenă (unele temporare, ca în cazul olandezilor Gorefest, altele definitive, ca în cazul americanilor Death). Olandezii Gorefest începuseră să dea semne de îndepărtare de death metal-ul „tradițional” încă din 1994, pe Erase, în 1996, cu Soul Survivor, provocând un adevărat șoc în rândurile fanilor. Albumul Chapter 13 continuă linia predecesorului și reacția fanilor a fost una de respingere aproape totală, lucru ce a dus la desființarea trupei. Îl pun și eu aici, pentru că, personal, nu îmi displace.
luni, 2 februarie 2015
Top 10 - 1998 (III)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1998 (III)
Piesele alese pentru topul părții a treia a cronologiei anului 1998 ilustrează destul de bine nivelul la care ajunsese black metal-ul și, mai ales, diversitatea acestui gen, cîndva destul de liniar. Nu mai este nevoie să adaug că absolut toate sunt „descoperiri” recente și foarte recente.
Dimmu Borgir a scos în 1998 doar un EP, cu ceva piese noi, ceva piese mai vechi, dar care nu fuseseră incluse pe niciun album, câteva interpretări live și un cover Accept - Metal Heart. Pun aici originalul și re-interpretarea norvegienilor.
Metal Heart (Accept)
Metal Heart (Dimmu Borgir)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 1998 (III)
Piesele alese pentru topul părții a treia a cronologiei anului 1998 ilustrează destul de bine nivelul la care ajunsese black metal-ul și, mai ales, diversitatea acestui gen, cîndva destul de liniar. Nu mai este nevoie să adaug că absolut toate sunt „descoperiri” recente și foarte recente.
Dimmu Borgir a scos în 1998 doar un EP, cu ceva piese noi, ceva piese mai vechi, dar care nu fuseseră incluse pe niciun album, câteva interpretări live și un cover Accept - Metal Heart. Pun aici originalul și re-interpretarea norvegienilor.
Metal Heart (Accept)
Metal Heart (Dimmu Borgir)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)