#47. Metallica - Garage Inc.

* * * Lista albumelor mele preferate all-time. Geniale sau mediocre, toate fac parte din moștenirea mea „metalică”. * * *

Gen: Heavy metal, thrash metal Anul apariției: 1998 Primul contact: 1999 Tag: Greatest cover band ever...

Apărut într-o perioadă în care încă nu acceptasem pe de-a-ntregul noua orientare a trupei mele preferate din toate timpurile, Garage Inc. m-a „lovit” de la primul acord din Free Speech for the Dumb (albumul a ajuns și pe la mine, cam prin 2000, sub formă de împrumut, mulțumită unui fost coleg de școală generală și de liceu, Andrei). Eram deja obișnuit cu apetența băieților de la Metallica pentru cover-uri (înțelese de fiecare dată ca niște omagii aduse unor legende ale rock-ului și precursori ai heavy metal-ului), iar aceste 11 noi piese erau executate cu mare artă. Pe MTV rulau deja videoclipurile a două piese: Whiskey in the Jar (după Thin Lizzy) și Turn the Page (după Bob Seger). Cireașa de pe tort, al doilea CD al albumului conținea alte cover-uri realizate de Metallica de-a lungul carierei, de la Am I Evil? și Blitzkrieg, trecând prin Garage Days Re-Revisited și So What (pe care atunci am avut ocazia să o aud prima oară) și ajungând la prelucrările după Motorhead din timpul înregistrărilor pentru Load și Reload.

Top 100 albume preferate

La fel ca și în cazul altor cover-uri, și cele noi de pe Garage Inc. mi-au folosit ca lecție de istorie a rock-ului. De data aceasta, țintele alese de Metallica au fost ceva mai insolite: cu excepția unei preluări după deja obișnuiții Diamond Head, un colaj după mai multe piese Mercyful Fate, și a trei preluări după trupe punk, Discharge și Misfits, Hetfield și compania s-au îndreptat către zone mai „ușoare”: Nick Cave and the Bad Seeds, Bob Seger, Blue Oyster Cult, Lynyrd Skynyrd, Black Sabbath sau Thin Lizzy. Ca de obicei, amprenta Metallica este mai mult decât evidentă. Piesele arată o trupă care încă se simțea bine cântând în formula cu Jason Newsted la bass, Garage Inc. fiind, dealtfel, ultimul CD pe care mai poate fi auzit acesta, doi ani mai târziu I Disappear (de pe coloana sonoră a filmului Mission: Impossible 2) fiind chiar ultimul material înregistrat cu Jason.

#48. Angel Witch - Angel Witch

* * * Lista albumelor mele preferate all-time. Geniale sau mediocre, toate fac parte din moștenirea mea „metalică”. * * *

Gen: NWOBHM Anul apariției: 1980 Primul contact: 2002 Tag: Când planetele nu se aliniază și nu te numești Iron Maiden

Numele acestei trupe l-am întâlnit prima dată într-un articol despre fenomenul New Wave of British Heavy Metal (NWOBHM), prin 1995. Prin 2002, am primit de la un fost coleg de liceu un CD cu partea a doua a unei compilații, Metal Mania, ce conținea piese ale unor trupe ce se aflau pe val la cumpăna anilor '70-'80 (Motorhead, UFO, Black Sabbath, Leviathan, Uriah Heep, Venom). Printre alte nume ce îmi erau foarte puțin cunoscute (Girlschool sau Hawkwind) se afla și Angel Witch. Piesa aleasă era Sweet Danger, piesă ce aveam să aflu mai târziu că era cam cea mai nereprezentativă pentru albumul despre care voi vorbi acum. Tributară hard rock-ului anilor '70, Sweet Danger nu m-a lăsat să întrevăd adevărata față a acestei trupe britanice. Dar când am pornit acest blog, în 2014, cu heavy metal-ul anului 1980, mi-am plecat mai cu atenție urechea asupra acestui album și... plecată a rămas. Nu mai simțisem de multă vreme atât de mult entuziasm la prima audiție a unui album, probabil din anii adolescenței, când aveam acces la mult mai puțină muzică și o tratam cu mult mai multă atenție. În ciuda inerentelor defecte ale unei trupe aflate la început de drum (nu doar al ei, cât al unui întreg curent artistic), albumul este unul de referință pentru NWOBHM și, mai ales, un album care s-a potrivit ca o mănușă gusturilor mele.

Top 100 albume preferate

Angel Witch au fost o trupă cu o existență mai mult decât zbuciumată, cu numeroase întreruperi de activitate și multe schimbări de formulă. O situație mai degrabă normală pentru peisajul metalistic al începutului deceniului al nouălea: multe trupe au trecut prin aceleași momente și puține au fost cele care le-au și depășit (unii ca Iron Maiden, Venom sau Def Leppard), majoritatea rămânând doar ca obiecte de colecție pentru amatorii de albume rare. Angel Witch nu au făcut excepție și, în ciuda regăsirii unui oarecare echilibru la mijlocul anilor 80, trenul fusese iremediabil pierdut. Totuși, momentul debutului rămâne unul remarcabil: piesele albumului Angel Witch au fost compuse în totalitate de către sufletul formației, chitaristul/vocalist Kevin Heybourne, singurul membru permanent al trupei. Alături de basistul Kevin Riddles (cu o prestație excelentă aș spune) și de bateristul Dave Hogg, Heybourne a reușit să livreze o porție zdravănă de heavy metal (foarte dură pe alocuri - Angel of Death este un bun exemplu), aș zice chiar peste debutul Iron Maiden.