#49. Sepultura - Chaos A.D.

* * * Lista albumelor mele preferate all-time. Geniale sau mediocre, toate fac parte din moștenirea mea „metalică”. * * *

Gen: Groove metal, thrash metal Anul apariției: 1993 Primul contact: 1994 Tag: Știrile lumii sunt prezentate de... Sepultura

Dincolo de heavy metal și hard rock, Metallica, Megadeth, Iron Maiden, Guns N Roses, Nirvana sau orice altă formație doriți, prin 1994, Sepultura devenise cea mai „cool” trupă pe care ai fi putut-o asculta. Chaos A.D. era super-albumul pe care trebuia să îl deții, dacă voiai să treci drept un adevărat metalist sau rocker. Mai greu de atât nu se putea. Mai furios, nici pomeneală. Mai serios, doar programul de știri de pe CNN. Videoclipul piesei care deschide albumul, Refuse/Resist, era format din fragmente de înregistrări din timpul protestelor de pretutindeni: China, Brazilia, Statele Unite. Din imaginea pletoșilor cărora nu le pasă de nimic decât de bere nu se regăsea nimic la Sepultura. Manipulare, politică, poluare, corupție, pericolul tehnologizării, dezumanizare, sclavie modernă - totul era acolo, în cântecele de pe Chaos A.D.. Territory a fost prima piesă de pe acest album pe care am auzit-o, mulțumită vecinului meu de la etajul 4, care făcea mereu rost de tot ce era mai grozav în materie de heavy metal. După ce am ascultat albumul împrumutat de la un alt prieten, un an mai târziu am făcut rost de propria copie a albumului.

Top 100 albume preferate

Chaos A.D. a deschis o nouă eră atât în istoria trupei Sepultura, cât și în cea a heavy metal-ului. Thrash metal-ul trăgea să moară și brazilienii s-au deplasat către teritorii noi. Chaos A.D. a fost un precursor al mult mai radicalului Roots (apărut trei ani mai târziu, în 1996), păstrând destul de multe din thrash metal, dar adăugând sonoritățile groove, tot mai la modă pe atunci, și mai ales instrumente tradiționale braziliene. Chaos A.D. a spart, pur și simplu, granițele metalului tradițional, dar în cu totul alt fel decât au făcut-o trupele din zona alternative (White Zombie, Helmet, Faith No More și altele din același soi) și a reprezentat primul succes cu adevărat important pentru trupa braziliană, obținând numeroase discuri de aur în mai multe țări.

#50. Rage Against the Machine - Rage Against the Machine

* * * Lista albumelor mele preferate all-time. Geniale sau mediocre, toate fac parte din moștenirea mea „metalică”. * * *

Gen: Funk metal, rap metal, alternative metal Anul apariției: 1992 Primul contact: 1994 Tag: Do you know your enemy?

Prin 1994, pe MTV puteai vedea un tip cu părul creț care urla din toți rărunchii: „Freeeeeedom!” și dacă erai un biet metalist ca mine, ți se răsturna toată scara de valori și nu mai înțelegeai nimic. Nu era heavy metal-ul cu care eram obișnuit, dar muzica acestor Rage Against the Machine era mai furioasă decât multe din cele ascultate de mine. O trupă aflată, cu siguranță, out of my league, R.A.T.M. mi-au rămas în atenție în anii '90, grație următorului lor album, Evil Empire, pe care am avut ocazia să îl ascult în întregime. Albumul de debut mi-a reintrat în atenție mulți ani mai târziu, când am auzit, întâmplător, una dintre piesele de rezistență ale trupei, Killing in the Name. Mi-am dat seama că mi-au scăpat multe în anii adolescenței în ce-i privește pe acești marxiști americani și am luat albumul la „puricat”. Ceva mai primitiv decât al doilea LP, dar parcă și mult mai direct, Rage Against the Machine rămâne un album de referință pentru orice iubitor de muzică, în general, dar chiar și pentru un amator de heavy metal.

Top 100 albume preferate

Coperta albumului - o fotografie ce reprezintă auto-incendierea unui călugăr budist în Saigon în 1963, în semn de protest față de politica de persecuție a guvernului sud-vietnamez față de religia budistă - exprimă perfect intențiile celor patru băieți reuniți în trupa Rage Against the Machine. Aflați în război cu toată lumea (dar mai ales cea capitalistă), Zack de la Rocha (voce), Tom Morello (chitară), Tim Commerford (bass) și Brad Wilk (tobe) au luat prin surprindere lumea muzicală cu non-convenționalismul melanjului lor de rock, metal, funk și rap. Rând pe rând, Bombtrack, Killing in the Name, Take the Power Back, Settle for Nothing, Bullet in Your Head, Know Your Enemy vorbesc despre libertate, ignoranță, manipulare, dau de pământ cu corectitudinea politică și „dezbracă” lumea, dezvăluind-o în toată glorioasa-i urâțenie. Mă rog, într-o concepție neîmpărtășită chiar de toți ascultătorii, dar un lucru rămâne sigur: muzica este una cu totul deosebită, originală și pe care nu o poți trece cu vederea.