Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2007 (VI)
Scenele progressive, symphonic și gothic metal s-au aflat la înalțime în 2007, așa că am avut de unde alege piese bune pentru clasamentul meu. Jumătate din locuri sunt ocupate de reprezentante ale genului progresiv, de diferite „nuanțe”, dar cu precădere „tradițional” (Nightingale, Between the Buried and Me, Sieges Even, Anubis Gate și Threshold).
Deși nu sunt un fan al genului, a trebuit totuși să dau gothic metal-ului trei locuri, pentru că 2007 s-a dovedit a fi un „an de grație”: „nume grele”, precum Paradise Lost, Lake of Tears, Type O Negative sau Tristania au lansat albume în acest an.
Revenind la progressive metal... americanii Queensryche scot în 2007 un album de cover-uri (lucru tot mai des întâlnit în ultima vreme), pe care introduc piese din zone din cele mai diverse (de la Crosby, Stills, Nash & Young la Buffalo Springfield și de la The Police la Peter Gabriel). Pun aici singurul cover mai „dur”, după piesa Neon Nights a celor de la Black Sabbath, din 1980.
Queensryche - Neon Knights (Black Sabbath cover)
vineri, 8 ianuarie 2016
joi, 7 ianuarie 2016
My metal years: 2007 (Partea a VI-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2007 - Partea a VI-a: Paradise... found
Ultima parte a cronologiei pe anul 2007 confirmă și ea că scena metalică trece printr-o perioadă fastă, cel puțin din punct de vedere strict muzical: varietate, cantitate și, în mare măsură, calitate. Apariția a noi nume ce aduc un plus de valoare evident (Myrath, Baroness, Scale the Summit sau Behold the Arctopus) nu mai este de mult o surpriză, dar și multe trupe cu ștate vechi par a trăi o a doua tinerețe și o nouă vigoare componistică (Symphony X, Paradise Lost, Lake of Tears, Amorphis).
Between the Buried and Me sunt una dintre primele formații ale noii generații care mi-au atras atenția pe la sfârșitul anilor 2000, când m-am decis să ies din „bârlogul” tradiționalismului meu în materie de preferințe „metalice”. Pun aici albumul lor din 2007, Colors, primul album din discografia lor pe care l-am ascultat.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2007 - Partea a VI-a: Paradise... found
Ultima parte a cronologiei pe anul 2007 confirmă și ea că scena metalică trece printr-o perioadă fastă, cel puțin din punct de vedere strict muzical: varietate, cantitate și, în mare măsură, calitate. Apariția a noi nume ce aduc un plus de valoare evident (Myrath, Baroness, Scale the Summit sau Behold the Arctopus) nu mai este de mult o surpriză, dar și multe trupe cu ștate vechi par a trăi o a doua tinerețe și o nouă vigoare componistică (Symphony X, Paradise Lost, Lake of Tears, Amorphis).
Between the Buried and Me sunt una dintre primele formații ale noii generații care mi-au atras atenția pe la sfârșitul anilor 2000, când m-am decis să ies din „bârlogul” tradiționalismului meu în materie de preferințe „metalice”. Pun aici albumul lor din 2007, Colors, primul album din discografia lor pe care l-am ascultat.
miercuri, 6 ianuarie 2016
Top 10 - 2007 (V)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2007 (V)
Ofertă foarte generoasă a scenelor death și melodic death metal în 2007. Surprizele anului (pentru mine) au ocupat primele locuri: francezii Kronos (apăruți, parcă, de nici unde), suedezii Miseration (care sintetizează tot ce e mai bun în death metal-ul suedez) și Evocation (aflați abia la primul album, deși făceau senzație la începutul anilor '90!). Printre ei se strecoară olandezii Gorefest și nemții Disbelief, două din mai vechile mele „febleți”.
Jumătatea de jos a topului este dominată de reprezentante ale melodic death metal-ului (Becoming the Archetype, Anterior, Dark Tranquillity). Ca și în alți ani, multe trupe din această zonă au introdus pe albumele lor cover-uri din cele mai diverse. Pun aici un „clasic” (Beat It al lui Michael Jackson) executat de italienii Raintime.
Raintime - Beat It (Michael Jackson cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2007 (V)
Ofertă foarte generoasă a scenelor death și melodic death metal în 2007. Surprizele anului (pentru mine) au ocupat primele locuri: francezii Kronos (apăruți, parcă, de nici unde), suedezii Miseration (care sintetizează tot ce e mai bun în death metal-ul suedez) și Evocation (aflați abia la primul album, deși făceau senzație la începutul anilor '90!). Printre ei se strecoară olandezii Gorefest și nemții Disbelief, două din mai vechile mele „febleți”.
Jumătatea de jos a topului este dominată de reprezentante ale melodic death metal-ului (Becoming the Archetype, Anterior, Dark Tranquillity). Ca și în alți ani, multe trupe din această zonă au introdus pe albumele lor cover-uri din cele mai diverse. Pun aici un „clasic” (Beat It al lui Michael Jackson) executat de italienii Raintime.
Raintime - Beat It (Michael Jackson cover)
luni, 4 ianuarie 2016
My metal years: 2007 (Partea a V-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2007 - Partea a V-a: Abundență
Ariile death și melodic death metal propun, în 2007, muzică multă (fără îndoială) și destul de bună (aș aprecia eu): pentru toate gusturile și pentru toate soiurile de fani. De la death metal-ul „tradițional” american sau suedez (Obituary, Immolation, Vomitory, Evocation și celelalte), până la „tehnici” (Nile, Orgone), progresivi (Nahemah, Sadist) și avantgardiști (Azure Emote, Akercocke, Alchemist), de la numele grele ale melodic death metal-ului (Arch Enemy, Dark Tranquillity), la noul val american (The Black Dahlia Murder, Becoming the Archetype) sau la debutanți cu viitor promițător (Be'lakor, Anterior, Zonaria).
Pentru mine, anul a adus destul de multe „surprize”, prin albumele de debut ale unor Be'lakor sau Anterior, Orgone sau Miseration (toate exponente ale ultimelor tendințe în materie de death sau melodic death metal), dar cea mai plăcută „descoperire” a reprezentat-o albumul unei trupe franceze, Kronos, adeptă a unui death metal „clasic” și „sănătos”: The Hellenic Terror. Îl pun și eu aici:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2007 - Partea a V-a: Abundență
Ariile death și melodic death metal propun, în 2007, muzică multă (fără îndoială) și destul de bună (aș aprecia eu): pentru toate gusturile și pentru toate soiurile de fani. De la death metal-ul „tradițional” american sau suedez (Obituary, Immolation, Vomitory, Evocation și celelalte), până la „tehnici” (Nile, Orgone), progresivi (Nahemah, Sadist) și avantgardiști (Azure Emote, Akercocke, Alchemist), de la numele grele ale melodic death metal-ului (Arch Enemy, Dark Tranquillity), la noul val american (The Black Dahlia Murder, Becoming the Archetype) sau la debutanți cu viitor promițător (Be'lakor, Anterior, Zonaria).
Pentru mine, anul a adus destul de multe „surprize”, prin albumele de debut ale unor Be'lakor sau Anterior, Orgone sau Miseration (toate exponente ale ultimelor tendințe în materie de death sau melodic death metal), dar cea mai plăcută „descoperire” a reprezentat-o albumul unei trupe franceze, Kronos, adeptă a unui death metal „clasic” și „sănătos”: The Hellenic Terror. Îl pun și eu aici:
Top 10 - 2007 (IV)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2007 (IV)
Black metal-ul nu oferă surprize în 2007, exceptând poate faptul că, în ciuda cârtelilor și previziunilor sumbre, refuză să se dea bătut și, mai mult decât atât, continuă să dea albume de calitate maximă. Trupele rămase în „cursă” continuă să își facă treaba cum ne-au obișnuit (topul meu conține bune exemple în acest sens, semnate Watain, Dimmu Borgir, Lord Belial, Enthroned, Woods of Ypres, Primordial, Turisas) și nu mai sunt prea deschise la experimente (cu excepția austriecilor Abigor, care devin de-a dreptul avangardiști pe albumul din acest an).
Elvețienii Samael își continuă periplul industrial/electronic (dar cu aceleași vagi „rădăcini” black metal) și pe albumul Solar Soul, orientare ce nu prea m-a încântat, dar care poate fi, totuși, o experiență interesantă. Pun aici piesa de titlu a albumului.
Samael - Solar Soul
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2007 (IV)
Black metal-ul nu oferă surprize în 2007, exceptând poate faptul că, în ciuda cârtelilor și previziunilor sumbre, refuză să se dea bătut și, mai mult decât atât, continuă să dea albume de calitate maximă. Trupele rămase în „cursă” continuă să își facă treaba cum ne-au obișnuit (topul meu conține bune exemple în acest sens, semnate Watain, Dimmu Borgir, Lord Belial, Enthroned, Woods of Ypres, Primordial, Turisas) și nu mai sunt prea deschise la experimente (cu excepția austriecilor Abigor, care devin de-a dreptul avangardiști pe albumul din acest an).
Elvețienii Samael își continuă periplul industrial/electronic (dar cu aceleași vagi „rădăcini” black metal) și pe albumul Solar Soul, orientare ce nu prea m-a încântat, dar care poate fi, totuși, o experiență interesantă. Pun aici piesa de titlu a albumului.
Samael - Solar Soul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)