Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (IV)
În ciuda faptului că am o înclinație mai mare către death metal-ul de modă veche, trebuie să recunosc că melodic death metal-ul este mult mai „catchy” atunci când vine vorba de piese individuale. Așa că, și de data aceasta, primele locuri ale topului sunt ocupate de reprezentante ale acestui gen, Amon Amarth și Arch Enemy, lasând trupe precum Vomitory, Bolt Thrower sau Benediction mai jos în clasament.
Suedezii Arch Enemy renunță la serviciile vocalului Johan Liiva la sfârșitul anului 2000 și optează pentru o... voce feminină, deloc suavă, ci chiar mai dură decât cea a predecesorului său și, după opinia multora, mai bună decât a lui Liiva, cea a Angelei Gossow. Mai pun aici o piesă de pe același album, Wages of Sin:
Arch Enemy - Burning Angels
joi, 30 aprilie 2015
miercuri, 29 aprilie 2015
My metal years: 2001 (Partea a IV-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a IV-a: Cu frâna trasă
În comparație cu ceea ce s-a întâmplat în 2000 în materie de noi apariții, scena death metal a acestui an seamănă cu o mașină cu frâna de mână trasă. Europa se menține la aproape același nivel, în timp ce americanii iau o pauză după marșul de forță din anul precedent.
Așa se explică faptul că în 2001 ies în evidență albumele unor veterani ai scenei, adepți ai vechiului sound, fie el suedez sau britanic, precum Vomitory, Benediction sau Bolt Thrower. În zona melodică neîntâmplându-se nimic extraordinar (cu excepția, poate, a cooptării în trupa Arch Enemy a unei voci feminine, cea a Angelei Gossow), propun pentru ascultare un album old-school, Revelation Nausea, al suedezilor Vomitory.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a IV-a: Cu frâna trasă
În comparație cu ceea ce s-a întâmplat în 2000 în materie de noi apariții, scena death metal a acestui an seamănă cu o mașină cu frâna de mână trasă. Europa se menține la aproape același nivel, în timp ce americanii iau o pauză după marșul de forță din anul precedent.
Așa se explică faptul că în 2001 ies în evidență albumele unor veterani ai scenei, adepți ai vechiului sound, fie el suedez sau britanic, precum Vomitory, Benediction sau Bolt Thrower. În zona melodică neîntâmplându-se nimic extraordinar (cu excepția, poate, a cooptării în trupa Arch Enemy a unei voci feminine, cea a Angelei Gossow), propun pentru ascultare un album old-school, Revelation Nausea, al suedezilor Vomitory.
luni, 27 aprilie 2015
Top 10 - 2001 (III)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (III)
Marea găselniță a anului este, fără îndoială, apariția, pe piață, a multor trupe ce practică acel pagan/folk/viking metal despre care am vorbit în partea a treia a cronologiei anului 2001: Ensiferum, Finntroll sau Moonsorrow se pregătesc să ia cu asalt scena metalică.
Finlandezii Moonsorrow lansează în 2001 atât albumul de debut, Suden uni (în februarie), cât și un al doilea album, Voimasta ja kunniasta (în luna decembrie). Primul loc al topului meu este ocupat de o piesă de pe acest al doilea album. Mai pun aici o melodie de pe primul album:
Moonsorrow - Ukkosenjumalan poika
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (III)
Marea găselniță a anului este, fără îndoială, apariția, pe piață, a multor trupe ce practică acel pagan/folk/viking metal despre care am vorbit în partea a treia a cronologiei anului 2001: Ensiferum, Finntroll sau Moonsorrow se pregătesc să ia cu asalt scena metalică.
Finlandezii Moonsorrow lansează în 2001 atât albumul de debut, Suden uni (în februarie), cât și un al doilea album, Voimasta ja kunniasta (în luna decembrie). Primul loc al topului meu este ocupat de o piesă de pe acest al doilea album. Mai pun aici o melodie de pe primul album:
Moonsorrow - Ukkosenjumalan poika
My metal years: 2001 (Partea a III-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a III-a: Sfârșitul decadenței?
În plină perioadă de decadență a scenei black metal, se produce o reîntoarcere la vechile căi de ajungere la „perfecțiunea” acestuia: se renunță la experimente, la încercarea de a fi mai comercial și „accesibil”. Albumul suedezilor Dark Funeral, Diabolis Interium, este ilustrativ pentru ceea ce se petrece în 2001 în aria black metal.
Noutățile (pentru că sunt și din acestea) vin din zona pagan/viking/folk: folk metal-ul, impregnat de influențe melodic death și black, departe (dar nu foarte) de ceea ce ne propun niște Skyclad sau Elvenking, devine foarte popular, mai ales în Finlanda, unde apar multe trupe ce îmbrățișează acest nou stil. Finntroll, Ensiferum, Moonsorrow sunt noile nume care vor ține capul de afiș în Europa. Pun aici albumul de debut Ensiferum, self-titled:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a III-a: Sfârșitul decadenței?
În plină perioadă de decadență a scenei black metal, se produce o reîntoarcere la vechile căi de ajungere la „perfecțiunea” acestuia: se renunță la experimente, la încercarea de a fi mai comercial și „accesibil”. Albumul suedezilor Dark Funeral, Diabolis Interium, este ilustrativ pentru ceea ce se petrece în 2001 în aria black metal.
Noutățile (pentru că sunt și din acestea) vin din zona pagan/viking/folk: folk metal-ul, impregnat de influențe melodic death și black, departe (dar nu foarte) de ceea ce ne propun niște Skyclad sau Elvenking, devine foarte popular, mai ales în Finlanda, unde apar multe trupe ce îmbrățișează acest nou stil. Finntroll, Ensiferum, Moonsorrow sunt noile nume care vor ține capul de afiș în Europa. Pun aici albumul de debut Ensiferum, self-titled:
vineri, 24 aprilie 2015
Top 10 - 2001 (II)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (II)
Nu sunt multe de spus despre topul părții a doua a cronologiei anului 2001: este dominat de trupele noului val power metal, inclusiv trei formații aflate la primul album: Lost Horizon, Falconer și Avantasia.
Primul loc este ocupat de o piesă de pe compilația A Tribute to ABBA - unul dintre albumele mele preferate - o interpretare excelentă (e drept, a unei melodii care se pretează foarte bine la un metal cover, Eagle) făcută de o trupă nu foarte cunoscută ce a activat în anii '90, Sargant Fury. Normal, mari fani ai suedezilor, At Vance apar și ei pe această compilație, cu Money, Money, Money (de pe primul lor album, No Escape, din 1999). Dar și pe albumul din 2001, Dragonchaser, au un cover ABBA: The Winner Takes It All.
At Vance - The Winner Takes It All (ABBA cover)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (II)
Nu sunt multe de spus despre topul părții a doua a cronologiei anului 2001: este dominat de trupele noului val power metal, inclusiv trei formații aflate la primul album: Lost Horizon, Falconer și Avantasia.
Primul loc este ocupat de o piesă de pe compilația A Tribute to ABBA - unul dintre albumele mele preferate - o interpretare excelentă (e drept, a unei melodii care se pretează foarte bine la un metal cover, Eagle) făcută de o trupă nu foarte cunoscută ce a activat în anii '90, Sargant Fury. Normal, mari fani ai suedezilor, At Vance apar și ei pe această compilație, cu Money, Money, Money (de pe primul lor album, No Escape, din 1999). Dar și pe albumul din 2001, Dragonchaser, au un cover ABBA: The Winner Takes It All.
At Vance - The Winner Takes It All (ABBA cover)
luni, 20 aprilie 2015
My metal years: 2001 (Partea a II-a)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a II-a: Invazie power metal
„Ceaunul” power metal dă în foc de-a dreptul în 2001, aducând la lumină multe trupe și multe albume, făcând tot mai dificil procesul de discernere între ce este cu adevărat valoros și ce este doar mediocru. Unora, acest fenomen le-a făcut o deosebită plăcere; mie mi s-a făcut dor de vremurile în care scena power metal era mai „aerisită”.
Totuși, în această adevărată invazie power metal, se pot distinge câteva evenimente notabile, mai ales în ce privește noile nume apărute, precum suedezii Lost Horizon (din păcate cu o prea scurtă carieră) și Falconer (proveniți din fost trupă viking/folk Mithotyn) sau italienii Elvenking. Pun aici albumul de debut al primei trupe amintite, Awakening the World:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a II-a: Invazie power metal
„Ceaunul” power metal dă în foc de-a dreptul în 2001, aducând la lumină multe trupe și multe albume, făcând tot mai dificil procesul de discernere între ce este cu adevărat valoros și ce este doar mediocru. Unora, acest fenomen le-a făcut o deosebită plăcere; mie mi s-a făcut dor de vremurile în care scena power metal era mai „aerisită”.
Totuși, în această adevărată invazie power metal, se pot distinge câteva evenimente notabile, mai ales în ce privește noile nume apărute, precum suedezii Lost Horizon (din păcate cu o prea scurtă carieră) și Falconer (proveniți din fost trupă viking/folk Mithotyn) sau italienii Elvenking. Pun aici albumul de debut al primei trupe amintite, Awakening the World:
vineri, 17 aprilie 2015
Top 10 - 2001 (I)
Topul preferințelor mele pe ani. Am încercat să respect o singură regulă (cu câteva excepții, am făcut-o de fiecare dată): să nu pun în top mai mult de o melodie de pe un singur album, chiar dacă aș găsi acolo mai multe piese care îmi plac foarte mult, pentru că sunt multe formații bune care merită un loc în topul meu.
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (I)
În 2001, mă aflam în plină perioadă de recuperare a trecutului meu „metalic”, actualizarea mea petrecându-se aproape strict în zona comercială a nu metal-ului, lucru ce se poate observa privind mai ales partea de sus a topului meu. De renașterea thrash metal-ului (de care se leagă jumătate din acest clasament) am luat la cunoștință ceva mai târziu, dar mai bine atunci decât niciodată...
Altfel, la zece ani de la ultimul album cu adevărat metalic, celor de la Metallica li se făcea „veșnica pomenire” pe un album-tribut, compus din piese cântate de echipe ad-hoc de muzicieni din cele mai diverse zone ale rock-ului. Pun aici două mostre din acest „experiment”: mai întâi, Battery, în formula Mike Clark (de la Suicidal Tendencies) chitară, Eric A. Knudsen (de la Flotsam and Jetsam) voce, Dave Lombardo (pe atunci fost membru Slayer, Grip Inc. și Testament) tobe și Robert Trujillo (fost membru Suicidal Tendencies, pe atunci la Ozzy Osbourne și viitor ) bass; apoi, The Thing That Should Not Be, într-o componență mai cosmopolită, cu Jason Bonham (fiul regretatului John Bonham de la Led Zeppelin) tobe, John Garcia (de la fosta trupă stoner Kyuss) voce, Jeff Pilson (de la Dokken) bass și Kurdt Vanderhoof (de la Metal Church).
Battery (Metallic Assault)
The Thing That Should Not Be (Metallic Assault)
La fel ca și în cazul albumelor, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Unele piese le-am auzit pentru prima dată chiar și după douăzeci de ani de la apariție. Prin urmare, este un top al „ce ar fi fost dacă...”
Citește: Top 10 - 2001 (I)
În 2001, mă aflam în plină perioadă de recuperare a trecutului meu „metalic”, actualizarea mea petrecându-se aproape strict în zona comercială a nu metal-ului, lucru ce se poate observa privind mai ales partea de sus a topului meu. De renașterea thrash metal-ului (de care se leagă jumătate din acest clasament) am luat la cunoștință ceva mai târziu, dar mai bine atunci decât niciodată...
Altfel, la zece ani de la ultimul album cu adevărat metalic, celor de la Metallica li se făcea „veșnica pomenire” pe un album-tribut, compus din piese cântate de echipe ad-hoc de muzicieni din cele mai diverse zone ale rock-ului. Pun aici două mostre din acest „experiment”: mai întâi, Battery, în formula Mike Clark (de la Suicidal Tendencies) chitară, Eric A. Knudsen (de la Flotsam and Jetsam) voce, Dave Lombardo (pe atunci fost membru Slayer, Grip Inc. și Testament) tobe și Robert Trujillo (fost membru Suicidal Tendencies, pe atunci la Ozzy Osbourne și viitor ) bass; apoi, The Thing That Should Not Be, într-o componență mai cosmopolită, cu Jason Bonham (fiul regretatului John Bonham de la Led Zeppelin) tobe, John Garcia (de la fosta trupă stoner Kyuss) voce, Jeff Pilson (de la Dokken) bass și Kurdt Vanderhoof (de la Metal Church).
Battery (Metallic Assault)
The Thing That Should Not Be (Metallic Assault)
joi, 16 aprilie 2015
My metal years: 2001 (Partea I)
O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea I: Thrash 'til Death... again
Pe lângă deja obișnuitele albume nu metal (sau poate nu chiar atât de obișnuite, având în vedere milioanele de discuri Slipknot sau System of a Down vândute), de care nu eram prea interesat pe atunci, sau metalcore, de care nu prea aveam cunoștință la acea vreme, evenimentul cel mai important pentru mine a fost revenirea thrash metal-ului în atenția publicului.
Destruction și Sodom scot niște albume „ca pe vremuri”, cu un sound îmbunătățit, evident, ca de anii 2000, dar cu atitudinea, „răutatea” și spiritul anilor '80. Testament, cu James Murphy operat pe creier și Chuck Billy diagnosticat cu cancer testicular, se regrupează pentru concertul caritabil Thrash of the Titans (alături de trupe precum Heathen, Exodus, Vio-Lence sau Death Angel) din august, cu Steve Souza și Alex Skolnick. La sfârșitul anului, foști și actuali membri Testament reînregistrează piese de pe primele două albume sub numele First Strike Still Deadly. Albumul a fost primit mai mult sau mai puțin bine de către fani. Cert este că mie, unul, mi-a plăcut ideea:
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea I: Thrash 'til Death... again
Pe lângă deja obișnuitele albume nu metal (sau poate nu chiar atât de obișnuite, având în vedere milioanele de discuri Slipknot sau System of a Down vândute), de care nu eram prea interesat pe atunci, sau metalcore, de care nu prea aveam cunoștință la acea vreme, evenimentul cel mai important pentru mine a fost revenirea thrash metal-ului în atenția publicului.
Destruction și Sodom scot niște albume „ca pe vremuri”, cu un sound îmbunătățit, evident, ca de anii 2000, dar cu atitudinea, „răutatea” și spiritul anilor '80. Testament, cu James Murphy operat pe creier și Chuck Billy diagnosticat cu cancer testicular, se regrupează pentru concertul caritabil Thrash of the Titans (alături de trupe precum Heathen, Exodus, Vio-Lence sau Death Angel) din august, cu Steve Souza și Alex Skolnick. La sfârșitul anului, foști și actuali membri Testament reînregistrează piese de pe primele două albume sub numele First Strike Still Deadly. Albumul a fost primit mai mult sau mai puțin bine de către fani. Cert este că mie, unul, mi-a plăcut ideea:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)