O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1997 - Partea a III-a: Ieșire din underground
Black metal-ul (mulți ar spune că împotriva voinței majorității adepților acestui gen, care doreau să păstreze această muzică într-un... „club select”, departe de restul genurilor socotite „comerciale”) scoate capul din underground prin albumul norvegienilor Dimmu Borgir, Enthrone Darkness Triumphant, care se bucură de un succes relativ mare - având în vedere natura extremă a genului din care face parte.
Întâmplător sau nu, albumul cu pricina a fost unul dintre primele produse ale scenei black metal pe care le-am ascultat (e drept, câțiva ani mai târziu, cândva prin 2001) și, dată fiind „accesibilitatea” lui crescută față de alte albume ale genului, am ajuns să „gust” și eu black metal-ul.
Anatema căzută pe capul norvegienilor mai sus amintiți este nejustificată (chiar și luând în considerare vinovăția - pe care nu o iau în considerare nicicum - de „comercializare” a black metal-ului), întrucât trendul începuse de ceva vreme și inevitabilul s-a produs. Pentru exemplificare, pun aici albumul din același an 1997 al conaționalilor Emperor, un alt nume important în aria black metal - Anthems to the Welkin at Dusk:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu