O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1999 - Partea a III-a: Criză
Pe scena black metal este din ce în ce mai vizibilă o criză: o criză de creativitate, în primul rând. Muzica trupelor (mai vechi sau mai noi venite în această zonă) resimte din ce în ce mai multe influențe „străine” (folk, gothic, death) și se îndepărtează tot mai mult de rădăcini. Puținele trupe ce mai încearcă să continue tradiția norvegiană de la începutul anilor '90 par și ele tot mai vlăguite.
Totuși, formații precum Immortal sau Emperor ajung la apogeul creativității lor în acest an. Norvegienii Immortal lansează ceea ce mulți consideră a fi cel mai bun album al lor, At the Heart of Winter (care se resimte din plin de pe urma a ce povesteam mai sus). Îl pun și eu aici - unul dintre motive fiind că acest album a fost printre primele albume black metal pe care le-am putut „asimila” cât de cât ușor, pe la începutul anilor 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu