O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2001 - Partea a V-a: Poets and madmen
Scena progressive metal se „populează” cu titulaturi din ce în ce mai deosebite (ca să nu le numesc „ciudate”), provenite mai ales din spațiul american, trupe ce experimentează tot mai îndrăzneț, ce amestecă stiluri aparent incompatibile și cu idei muzicale complet originale și aici mă refer la formații precum Maudlin of the Well sau Mastodon, dar și din Europa, precum norvegienii Green Carnation sau Madder Mortem. Progressive metal-ul din vechea școală (de la Dream Theater emanată) are însă în continuare destui adepți pe ambele continente, trupe precum Zero Hour sau Ark lansând albume de mare calitate și readucând în atenția publicului acest gen.
Pentru ascultare aleg, totuși, un album al noului val, care îmbină și idei mai noi și mai vechi, cel al norvegienilor (și poeți, și nebuni) Green Carnation, Light of Day, Day of Darkness, alcătuit dintr-o singură piesă cu acest nume ce durează nu mai puțin de o oră întreagă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu