O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2003 - Partea a III-a: Folk(s) metal!
Scena black metal își continuă scăderea și căderea (cu excepția zonei melodice - a se citi „comerciale” - o zonă „călduță”, unde nici trupele nu se dau peste cap, dar nici fanii nu sunt prea pretențioși). Dar, după fratele mai mare, viking metal-ul, se face tot mai mult remarcat folk metal-ul (cu influențe vizibile din partea unor Skyclad sau Primordial, dar cu rădăcinile în viking/black metal-ul nordic).
Spre deosebire de black metal, ce s-a vrut a fi apanajul câtorva inițiați, folk metal-ul este deschis publicului larg, aducând melodie, ritm și destulă brutalitate cât să fie pe gustul unui număr mare de fani ai muzicii metalice în general. Multe trupe aleg să cânte în limba țării de origine, în detrimentul unei limbi de circulație largă, precum engleza, dar acest lucru nu pare să deranjeze prea mult fanii, care apreciază în primul rând muzica, și mai apoi mesajul acesteia. Finlandezii Moonsorrow sunt un bun exemplu: pun aici al treilea lor album, Kivenkantaja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu