O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2004 - Partea a V-a: Dispoziție creativă
Multe și plăcute lucruri se petrec în zonele progressive, symphonic, gothic și death/doom metal. Apar albume semnate de nume „grele” (Therion, Nightwish, My Dying Bride, Lake of Tears, Crematory) sau de „copiii teribili” ai ultimilor ani (Mastodon, Orphaned Land). Proiecte interesante, precum Jon Oliva's Pain, ce continuă „moștenirea” Savatage, sau Leaves's Eyes - băieții de la Atrocity, căzuți în uitare, plus Liv Kristine, de curând eliminată de la Theater of Tragedy (probabil cel mai bun lucru care i se putea întâmpla, având în vedere calea pe care o apucaseră norvegienii).
Multe albume de calitate apărute în 2004, ce arătau că heavy metal-ul era departe de a fi „îngropat”, ci din contră, arătând tot mai multă vitalitate și mai ales creativitate. Am ales pentru ascultare un foarte bun exemplu al acestei tendințe, un album care a marcat revenirea în activitate a unui grup cu totul deosebit, Orphaned Land din Israel, Mabool: The Story of the Three Sons of Seven, impregnat de aceleași sonorități orientale cu care ne obișnuiseră, dar cu un mai pronunțat accent progresiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu