O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2005 - Partea a V-a: Progres(s)
Scena progressive metal este, fără îndoială, una din cele mai dinamice, în acești ani. Departe de declinul black metal-ului (care produsese, totuși, un nou vlăstar, post-black metal-ul), de decăderea death metal-ului, de completa neutralizare a gothic metal-ului, aria progresivă este un al treilea pol de dezvoltare a metal-ului modern (alături de scena metalcore și de tendința de tehnicizare a death metal-ului). Interesant este faptul că nici latura „clasică” a genului (reprezentată de Dream Theater și compania) nu stagnează. Totuși, mare parte a atenției se îndreaptă către trupele noului val (Between the Buried and Me, Protest the Hero, The Ocean) sau trupe mai vechi dar care își revizuiesc stilul (Extol, Meshuggah - aceștia din urmă, oricum niște „moderniști” avant la lettre).
Pe mine, această tendință nu m-a „prins” decât foarte târziu, în ultimele luni, când m-am decis să îmi „deschid porțile” și pentru formațiile mai tinere. Lucru pe care nu îl regret, ci, din contră, mă felicit pentru el. Pun aici un album ilustrativ pentru tendințele anului 2005, Between the Buried and Me - Alaska.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu