O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2007 - Partea a V-a: Abundență
Ariile death și melodic death metal propun, în 2007, muzică multă (fără îndoială) și destul de bună (aș aprecia eu): pentru toate gusturile și pentru toate soiurile de fani. De la death metal-ul „tradițional” american sau suedez (Obituary, Immolation, Vomitory, Evocation și celelalte), până la „tehnici” (Nile, Orgone), progresivi (Nahemah, Sadist) și avantgardiști (Azure Emote, Akercocke, Alchemist), de la numele grele ale melodic death metal-ului (Arch Enemy, Dark Tranquillity), la noul val american (The Black Dahlia Murder, Becoming the Archetype) sau la debutanți cu viitor promițător (Be'lakor, Anterior, Zonaria).
Pentru mine, anul a adus destul de multe „surprize”, prin albumele de debut ale unor Be'lakor sau Anterior, Orgone sau Miseration (toate exponente ale ultimelor tendințe în materie de death sau melodic death metal), dar cea mai plăcută „descoperire” a reprezentat-o albumul unei trupe franceze, Kronos, adeptă a unui death metal „clasic” și „sănătos”: The Hellenic Terror. Îl pun și eu aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu