 |
Gen: Rap metal Anul apariției: 1996 Primul contact: 1996 Tag: Not that metal, but nevermind... |
Prin clasa a unsprezecea, a început să mi se pară foarte potrivit, ca un rocker ce eram, să ascult și ceva hip-hop și rap („clasici” precum Ice Cube, Sir Mix-A-Lot, Ice-T, Dr.Dre - dar în cantități mici). Al doilea album al americanilor Rage Against the Machine, Evil Empire, a picat numai bine. Deja familiarizat cu primul lor album, Rage Against the Machine (apărut în 1992), cu Evil Empire m-am întâlnit prima oară pe... MTV, în 1996, când încă nu era chiar de complet prost-gust să mai dea și rock sau chiar metal pe post. Nu pricepeam eu foarte bine ce voiau băieții de la R.A.T.M. să spună pe Bulls on Parade, dar piesa suna foarte bine și suficient de heavy chiar și pentru mai vechile mele gusturi. La ceva vreme am reușit să fac rost de tot albumul, prin împrumut, și de atunci a rămas în „memoria” mea muzicală.
Top 100 albume preferate
Aflați deja undeva la periferia genului metalic, Zach de la Rocha și compania lansează un nou album reușit (după o pauză de 4 ani) în stilul care îi consacrase deja, cu o tentă ceva mai joasă de greutate, dar și cu o sporită componentă funk (ca în anii '70). Nu la fel de impresionant ca precedentul (după părerea mea, dar și a altora), totuși noul album este cel care dă primele nominalizări ale trupei la premiile Grammy, câștigând chiar la categoria Best Metal Performance cu piesa Tire Me, în 1997 (în detrimentul unor Korn, Pantera și White Zombie).
În aceeași formulă ca și pe primul LP, talentul muzicienilor din R.A.T.M. este mai mult decât evident și pe acest album: în spatele controversatului „personaj” Zach de la Rocha, responsabil de partea vocală, îi auzim pe Tom Morello (la chitară), Tim Bob (la bass) și Brad Wilk (la tobe). Prestații excelente ale tuturor, fără excepție. Versurile: obișnuitele invitații la luptă împotriva sistemului capitalist (în special american), numele de „imperiu malefic” referindu-se la propria lor țară, S.U.A.
Top 100 albume preferate
Aflați deja undeva la periferia genului metalic, Zach de la Rocha și compania lansează un nou album reușit (după o pauză de 4 ani) în stilul care îi consacrase deja, cu o tentă ceva mai joasă de greutate, dar și cu o sporită componentă funk (ca în anii '70). Nu la fel de impresionant ca precedentul (după părerea mea, dar și a altora), totuși noul album este cel care dă primele nominalizări ale trupei la premiile Grammy, câștigând chiar la categoria Best Metal Performance cu piesa Tire Me, în 1997 (în detrimentul unor Korn, Pantera și White Zombie).
În aceeași formulă ca și pe primul LP, talentul muzicienilor din R.A.T.M. este mai mult decât evident și pe acest album: în spatele controversatului „personaj” Zach de la Rocha, responsabil de partea vocală, îi auzim pe Tom Morello (la chitară), Tim Bob (la bass) și Brad Wilk (la tobe). Prestații excelente ale tuturor, fără excepție. Versurile: obișnuitele invitații la luptă împotriva sistemului capitalist (în special american), numele de „imperiu malefic” referindu-se la propria lor țară, S.U.A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu