 |
Gen: Power metal Anul apariției: 1987 Primul contact: 1993 Tag: And thus, power metal was born... |
Helloween sunt una dintre primele trupe pe care le-am „încercat” în primii ani de „metalizare”. Piesele cu care se deschide Keeper of the Seven Keys, Initiation/I'm Alive, sunt primele piese Helloween pe care le-am auzit (aceasta se întâmpla prin 1993) și care m-au făcut să decid pe loc: nemții aceștia sunt o trupă pe care trebuie să o mai aud. A urmat, la puțină vreme, prin 1994, albumul-compilație The Best, The Rest, The Rare, care conține alte două piese de pe acest album („vedetele” albumului, de altfel): Future World și Halloween. În fine, A Tale That Wasn't Right se găsea pe una dintre casetele mele cu balade, achiziționate prin 1994-95. Astfel, mai bine de jumătate din album îmi era cunoscută pe la mijlocul anilor '90. Albumul întreg l-am ascultat prima oară abia în 2000, dar nu a reprezentat altceva decât o confirmare a ceea ce credeam deja despre Keeper of the Seven Keys: că este un album ce nu trebuie să lipsească din colecția niciunui metalist care se respectă (indiferent de înclinația pe care o are sau nu pentru power metal).
Top 100 albume preferate
După tatonarea sonorităților speed metal, populare la începutul anilor '80 (pe EP-ul Helloween și albumul Walls of Jericho), Helloween au venit, în 1987, cu ceva absolut nou pentru scena metalică europeană (dar și mondială). Sporind accentul pus pe melodicitate, dar fără să piardă din viteză, chitariștii Kai Hansen (autorul a 6 din cele 8 piese) și Michael Weikath (2 piese) au creat cadrul perfect de desfășurare al unuia dintre cei mai buni vocaliști ai scenei heavy metal, Michael Kiske, dar și un nou stil, numit ulterior power metal european (diferit de cel american, ceva mai dur și influențat de thrash metal). Cu vădite influențe venite din zona muzicii simfonice, albumul a deschis calea unui întreg gen metalic, care nu a avut niciodată prim-planul, dar care a rezistat tuturor vicisitudinilor prin care a trecut scena metalică la sfârșitul anilor '90, mai ales datorită fanilor extrem de dedicați. În 1988, a apărut și Keeper of the Seven Keys: Part II, un alt album excelent, dar care îmi place ceva mai puțin decât predecesorul său.
Top 100 albume preferate
După tatonarea sonorităților speed metal, populare la începutul anilor '80 (pe EP-ul Helloween și albumul Walls of Jericho), Helloween au venit, în 1987, cu ceva absolut nou pentru scena metalică europeană (dar și mondială). Sporind accentul pus pe melodicitate, dar fără să piardă din viteză, chitariștii Kai Hansen (autorul a 6 din cele 8 piese) și Michael Weikath (2 piese) au creat cadrul perfect de desfășurare al unuia dintre cei mai buni vocaliști ai scenei heavy metal, Michael Kiske, dar și un nou stil, numit ulterior power metal european (diferit de cel american, ceva mai dur și influențat de thrash metal). Cu vădite influențe venite din zona muzicii simfonice, albumul a deschis calea unui întreg gen metalic, care nu a avut niciodată prim-planul, dar care a rezistat tuturor vicisitudinilor prin care a trecut scena metalică la sfârșitul anilor '90, mai ales datorită fanilor extrem de dedicați. În 1988, a apărut și Keeper of the Seven Keys: Part II, un alt album excelent, dar care îmi place ceva mai puțin decât predecesorul său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu