 | Gen: Alternative metal Anul apariției: 1995 Primul contact: 1996 Tag: Nothing else could compare to the fears I fear... |
Life of Agony este una din trupele ce au „explodat” în anii '90, cam pe vremea când eu făceam primii pași în muzica metalică. Citisem, în revista Heavy Metal Magazin, despre excelenta apariție a americanilor la Dynamo Open Air 1995, când Life of Agony erau, deja, niște răsfățați ai publicului de pretutindeni. Al doilea lor album, Ugly, a apărut și pe rafturile magazinelor din Târgoviște. Inițial, l-am împrumutat de la o colegă de clasă. Dar, la fel ca și în cazul altor albume, mi-a plăcut atât de mult, încât nu m-am putut abține să nu îmi procur și eu o copie. Ugly făcea o figură aparte în colecția mea de casete, eu nefiind pe atunci un amator de sonorități alternative, dar calitățile evidente ale albumului l-au propulsat rapid în topul preferințelor mele. După o perioadă de „tăcere” (namaiavând posibilitatea să mai ascult muzică pe casete), pe la sfârșitul anilor 2000 am „redescoperit” acest album, la care revin mai mereu, atunci când simt nevoia să ascult ceva mai deosebit.
Top 100 albume preferate
Copii minune ai scenei new york-eze, Life of Agony au dorit, de la bun început, să cânte altceva decât Agnostic Front, Cro-Mags, Pro-Pain, Biohazard sau Sick of It All, dar fără să ignore, totuși, această bogată tradiție și moștenire. Și au jucat cartea câștigătoare: debutul River Runs Red, un melanj de hardcore, grunge, sludge, groove și thrash, a fost foarte bine primit de public în 1993. Doi ani mai târziu, tras în aceeași formulă (Keith Caputo - voce, Joey Z. - chitară, Alan Robert - bass, Sal Abruscato - tobe), apare și Ugly. Muzica de pe noul album se mută aproape cu totul în zona alternative metal, dar cu destule influențe din zona hardcore/grunge și păstrând acele accente depresive prezente și pe precedentul River Runs Red. Dacă pe primul album, basistul Alan Robert a fost autorul tuturor pieselor, de data aceasta Caputo participă cu 3 creații (foarte personale, traumele copilăriei fiind subiectul pieselor How It Would Be și Let's Pretend), foarte bine integrate în ansamblul întregului album. Un surprinzător cover după clasicul Don't You (Forget About Me) al celor de la Simple Minds, dar foarte bine realizat, încheie albumul.
Top 100 albume preferate
Copii minune ai scenei new york-eze, Life of Agony au dorit, de la bun început, să cânte altceva decât Agnostic Front, Cro-Mags, Pro-Pain, Biohazard sau Sick of It All, dar fără să ignore, totuși, această bogată tradiție și moștenire. Și au jucat cartea câștigătoare: debutul River Runs Red, un melanj de hardcore, grunge, sludge, groove și thrash, a fost foarte bine primit de public în 1993. Doi ani mai târziu, tras în aceeași formulă (Keith Caputo - voce, Joey Z. - chitară, Alan Robert - bass, Sal Abruscato - tobe), apare și Ugly. Muzica de pe noul album se mută aproape cu totul în zona alternative metal, dar cu destule influențe din zona hardcore/grunge și păstrând acele accente depresive prezente și pe precedentul River Runs Red. Dacă pe primul album, basistul Alan Robert a fost autorul tuturor pieselor, de data aceasta Caputo participă cu 3 creații (foarte personale, traumele copilăriei fiind subiectul pieselor How It Would Be și Let's Pretend), foarte bine integrate în ansamblul întregului album. Un surprinzător cover după clasicul Don't You (Forget About Me) al celor de la Simple Minds, dar foarte bine realizat, încheie albumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu