 | Gen: Heavy metal, speed metal Anul apariției: 1990 Primul contact: 1993 Tag: Painkiller – painbringer for the neck... |
Pentru că nu mă scăldam în bani pe la 13-14 ani, trebuia să îmi folosesc casetele cu multă economie. Astfel că, în afară de albumul eponim al celor de la Metallica, pentru care am alocat o casetă întreagă, restul albumelor care mi-au plăcut au trebuit să se mulțumească doar cu o jumătate de casetă: Countdown to Extinction, Seventh Son of a Seventh Son, America's Least Wanted și Use Your Illusion II au fost puternic cenzurate și cernute, pentru a intra în cele 30 de minute alocate. Asta, până la Painkiller. Vecinul de la 4, Mihai, m-a chemat special pentru a auzi ultima lui achiziție. Tobele din primele secunde și furtuna de chitare care s-a dezlănțuit apoi m-au șocat la propriu. După ce m-am dezmeticit și după câteva ascultări la mine acasă, am luat decizia: Painkiller merită o casetă întreagă, fără alte întrebări. Judas Priest îmi erau complet necunoscuți la acea dată, dar acest album m-a convins imediat.
Top 100 albume preferate
Painkiller a însemnat o serie de schimbări esențiale pentru Judas Priest. Toboșarul Dave Holland – prezent pe toate cele 6 albume din deceniul anterior, de la British Steel (1980) la Ram It Down (1988) – părăsește trupa invocând probleme de sănătate și de ordin familial, fiind înlocuit de Scott Travis. Producătorului de cursă lungă Tom Allom, cel care era alături de Judas Priest din 1978, de la Killing Machine, îi este preferat mai vechiul lor cunoscut, Chris Tsangarides. În fine, stilul abordat se schimbă și el, trecându-se de la hard rock-ul ultimelor albume la un heavy metal în forță, mult mai dur și în viteză. Albumul a fost bine primit de către fani, dar, după mai puțin de doi ani, Rob Halford se va vedea silit să părăsească trupa: dorind să exploreze și alte teritorii muzicale cu o nouă trupă, i se pune în vedere că aceasta nu se poate petrece decât dacă pleacă din Judas Priest. Ceea ce se va și petrece, Rob începând să lucreze cu noua trupă, Fight, iar Judas Priest luând o pauză de vreo trei ani.
Top 100 albume preferate
Painkiller a însemnat o serie de schimbări esențiale pentru Judas Priest. Toboșarul Dave Holland – prezent pe toate cele 6 albume din deceniul anterior, de la British Steel (1980) la Ram It Down (1988) – părăsește trupa invocând probleme de sănătate și de ordin familial, fiind înlocuit de Scott Travis. Producătorului de cursă lungă Tom Allom, cel care era alături de Judas Priest din 1978, de la Killing Machine, îi este preferat mai vechiul lor cunoscut, Chris Tsangarides. În fine, stilul abordat se schimbă și el, trecându-se de la hard rock-ul ultimelor albume la un heavy metal în forță, mult mai dur și în viteză. Albumul a fost bine primit de către fani, dar, după mai puțin de doi ani, Rob Halford se va vedea silit să părăsească trupa: dorind să exploreze și alte teritorii muzicale cu o nouă trupă, i se pune în vedere că aceasta nu se poate petrece decât dacă pleacă din Judas Priest. Ceea ce se va și petrece, Rob începând să lucreze cu noua trupă, Fight, iar Judas Priest luând o pauză de vreo trei ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu