sâmbătă, 2 martie 2019

#11. Iron Maiden - No Prayer for the Dying

* * * Lista albumelor mele preferate all-time. Geniale sau mediocre, toate fac parte din moștenirea mea „metalică”. * * *

Gen: Heavy metal
Anul apariției: 1990
Primul contact: 1992
Tag: La început a fost Tailgunner...

Ziua în care am auzit pentru prima oară piesa Tailgunner o consider ca fiind ziua de naștere a rockerului din mine. Îmi este greu să redau în cuvinte ce am simțit în acea zi, când prietenul meu Liviu „Beculeț” a băgat caseta în casetofon și a dat drumul acestei... furtuni. Dată pe repeat, piesa mi-a intrat prin vene, prin mușchi, prin oase și m-a transformat. La destul de puțină vreme, Liviu a venit la mine cu o copie a întregului album No Prayer for the Dying. Mulți ani de atunci încolo, mi-a fost imposibil să cred că poate exista ceva mai grozav decât acest album, chiar și după „receptarea” a numeroase alte albume de calibru: Seventh Son of a Seventh Son, The Number of the Beast, Powerslave sau Fear of the Dark. De-a lungul vremii, simțul meu critic a ocolit subiectul No Prayer for the Dying - albumul era sacrosanct pentru mine. În anii din urmă am reușit să mă mai detașez și să așez mai corect albumul în contextul măreței cariere a britanicilor - deși, recunosc, recenziile (cele mai multe nefavorabile) făcute acestui album m-au contrariat teribil când le-am citit. Am început să sesizez și eu slăbiciunile albumului, dar istoria rămâne neștearsă: No Prayer for the Dying reprezintă începutul, măcar „alfa”, dacă nu și „omega” vieții mele de metalist. (Notă: Ca o exemplificare a sărăciei de informație și a cum circulau materialele în epoca pre-Internet, trebuie să spun că până în anul 2000 nu am văzut niciodată coperta albumului, singurele informații venind de la prietenul meu care, cerându-mi să-i fac o copertă copiei sale, mi-a descris-o ca pe „un schelet care iese din mormânt”...)

Top 100 albume preferate

Al optulea album din discografia Iron Maiden, No Prayer for the Dying a reprezentat și prima schimbare de componență din 1982 până atunci: chitaristul Adrian Smith a părăsit trupa, nemulțumit, se pare, de direcția în care se îndreptau britanicii, fiind înlocuit cu Janick Gers, nimeni altul decât chitaristul cu care a lucrat Bruce Dickinson pe primul său album solo, Tattooed Millionaire, ce apăruse tot în 1990, dar cu câteva luni mai înainte. În ciuda faptului că albumul a ajuns până pe locul al doilea în Marea Britanie și că a dat singurul loc 1 din întreaga carieră a britanicilor cu single-ul Bring Your Daughter... to the Slaughter, No Prayer for the Dying a fost făcut praf de către critici și de către o bună parte dintre fani. Setlist-urile concertelor Iron Maiden conțin rareori spre niciodată piese de pe acest album, fiind trecut în uitare chiar de către membrii trupei.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu