 | Gen: Gothic metal, doom metal Anul apariției: 1995 Primul contact: 1996 Tag: Pur și simplu frumos |
„Pur și simplu frumos”, asta mi-am spus atunci când am avut ocazia, prin 1997, cred, să ascult întregul album, după tatonările reprezentate de Once Solemn și Forever Failure (piese rulate luni la rând la radioul din localitatea natală în cadrul emisiunii Dracula Top Rock, unde au stat foarte multă vreme). Nu „tare”, nu „grozav”, nu „bestial”, ci „pur și simplu frumos”. Acest album s-a aflat, pentru mine cel puțin, într-o ligă separată, doar a lui. Nu aveam cu ce să compar, nu semăna cu nimic din ce ascultam de obicei. Cu toate că venea dintr-o zonă care, măcar în teorie, îmi repugna total, gothic metal-ul, a trebuit să-i recunosc lui Draconian Times toate calitățile, ba poate chiar și unele în plus, pe care nu le-ar avea. Albumul a fost, pentru o vreme, sacrosanct: nici nu se punea problema să îi caut vreun cusur - era musai să nu aibă așa ceva. Nici acum nu îi caut, mai mult din obișnuință. Sigur că nu este perfect, sigur că astăzi nu l-aș mai percepe la fel la o eventuală (dar imposibilă acum) primă audiție. Dar ce e al lui, e al lui: Draconian Times este un album foarte bun. Paradise Lost au făcut o treabă excelentă, Draconian Times fiind, alături de predecesorul Icon, vârful de creativitate al britanicilor.
Top 100 albume preferate
Dacă pe Icon britanicii Paradise Lost au perfecționat ideile aflate la stadiul de intenții și tatonări pe Gothic și Shades of God, prezentând publicului tiparul pentru albumul gothic metal prin excelență, pe Draconian Times băieții parcă s-au descătușat, pur și simplu, ca după un efort prelungit, rezultatul fiind un set de piese mult mai echilibrate, mult mai „relaxate” și, per total, mai inspirate. Cu un nou toboșar, în persoana lui Lee Morris (Matthew Archer, baterist pe primele patru albume, părăsind trupa la sfârșitul anului 1994), Gregor Mackintosh (chitară) și Nick Holmes (voce) au condus ostilitățile pentru cel mai de succes album al carierei, compunând 12 piese, numai una și una. Aaron Aedy (chitară) și Steve Edmonson (bass) și-au adus și ei aportul la acest opus cu prestații excelente (plus intervenții componistice la câte o piesă). Mackintosh avea să declare mai târziu: „Draconian Times este baremul după care este judecat orice album pe care îl scoatem. Și este normal să fie așa.”
Top 100 albume preferate
Dacă pe Icon britanicii Paradise Lost au perfecționat ideile aflate la stadiul de intenții și tatonări pe Gothic și Shades of God, prezentând publicului tiparul pentru albumul gothic metal prin excelență, pe Draconian Times băieții parcă s-au descătușat, pur și simplu, ca după un efort prelungit, rezultatul fiind un set de piese mult mai echilibrate, mult mai „relaxate” și, per total, mai inspirate. Cu un nou toboșar, în persoana lui Lee Morris (Matthew Archer, baterist pe primele patru albume, părăsind trupa la sfârșitul anului 1994), Gregor Mackintosh (chitară) și Nick Holmes (voce) au condus ostilitățile pentru cel mai de succes album al carierei, compunând 12 piese, numai una și una. Aaron Aedy (chitară) și Steve Edmonson (bass) și-au adus și ei aportul la acest opus cu prestații excelente (plus intervenții componistice la câte o piesă). Mackintosh avea să declare mai târziu: „Draconian Times este baremul după care este judecat orice album pe care îl scoatem. Și este normal să fie așa.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu