O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1990 - Partea I: Petrecerea nu s-a terminat încă!
1990 este începutul unei noi decade în muzica heavy metal. La începutul anilor '90 se petrec multe schimbări: scenele hair metal și thrash metal intră în declin - un declin provocat, pe de o parte de apariția a noi stiluri mult mai atrăgătoare de public, unele din interiorul heavy metal-ului (genuri precum groove, death și mai apoi nu metal), dar mai ales din afara acestuia (grunge, alternative, un nou val de punk și multe altele). Se încheie o eră și, ieșit pentru câțiva ani de acolo, heavy metalul se îndreaptă, din nou, spre underground.
În 1990, totuși, încă nu se întîmplaseră aceste lucruri. Chiar dacă începutul sfârșitului se întrevede, nu i se dă atenție, oricum. Heavy metal-ul atrage tot mai mulți amatori de muzică și ajunge la apogeu (de unde multe trupe vor cădea cam „tare”).
În 1990, a apărut primul album heavy metal pe care l-am ascultat în întregime: Iron Maiden - No Prayer for the Dying. Deși considerat de către fani drept unul dintre cele mai slabe producții ale britanicilor, albumul îmi rămâne în continuare la suflet, din motive evidente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu