O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1990 - Partea a III-a: Noile hotare ale brutalității
Ultima parte este dedicată aproape în întregime genului care tinde să devină dominant în lumea metalică (nu și la nivel mediatic, unde thrash metal-ul și hair metal-ul încă dețin supremația), atât ca răspândire, cât și ca influență: death metal. Încă destul de tânărul gen începe să producă sub-genuri, cum ar fi doom/death-ul, dar și să se împartă în scene distincte, atât ca viziune muzicală, cât și ca sunet. Astfel, încep să se distingă scena din Florida și scena suedeză.
Melanjul dintre doom și death metal produce primii prozeliți: Paradise Lost și Tiamat. Vor urma multe alte trupe de renume (Anathema, My Dying Bride, ca să numesc doar câteva). Punctul comun al majorității acestor trupe este creativitatea foarte dezvoltată ce le va împinge în cele din urmă pe alte căi, trecând printr-o largă gamă de genuri.
Pentru exemplificare, pun aici albumul de debut al britanicilor Paradise Lost - Lost Paradise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu