O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1993 - Partea a II-a: Vremuri tulburi
Pe scena thrash metal, cea care a ținut capul de afiș vreme de aproape un deceniu, debandada este totală. Continuă să se desființeze multe trupe, iar cele rămase par a-și pierde busola. Formații precum Anthrax sau Overkill încearcă timid gustul noului trend groove metal, nereușind să impresioneze pe nimeni. Brazilienii Sepultura sar mai hotărâți în cealaltă barcă, dar ei vor avea un drum aparte în anii ce vor urma.
Scena black metal sparge granițele Scandinaviei și noi trupe își fac debutul în Grecia sau chiar S.U.A. Norvegienii nu mai dețin supremația, iar suedezii Dissection se impun cu un nou subgen: melodic black metal, cu o mare influență nu doar în zona black metal, cât și în genul death metal, unde este pe cale să se nască un nou hibrid ce va fi foarte popular mai ales în anii 2000: melodic death metal.
În 1993 au apărut multe din albumele adolescenței mele: Set the World on Fire (Annihilator), Sound of White Noise (Anthrax), dar cel care m-a impresionat cel mai mult în acei ani rămâne Chaos A.D. al brazilienilor Sepultura, pe care am avut șansa să îl ascult la scurtă vreme după apariție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu