O perioadă de oarece declin, în care principalii poli componistici ai trupei, Michael Kiske și Michael Weikath se „chinuie” să conviețuiască. Muzica trupei ia o turnură din ce în ce mai „soft” (jumătate din albumul Chameleon este formată din balade), fiind introduse inclusiv elemente pop. Fanii au reacționat negativ și cele două albume lansate în această perioadă au cele mai slabe clasări în topuri din istoria trupei.
În 1993, după turneul de promovare al ultimului lor album, vocalistul Michael Kiske (Weikath spune despre el că „nu mai poate”) și toboșarul Ingo Schwichtenberg (datorită problemelor provocate de consumul de alcool și droguri) sunt concediați. Albumul Chameleon este în mod cert o deviație de la stilul Helloween, dar rămâne unul din albumele mele preferate încă din adolescență.








Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu