O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1996 - Partea a IV-a: „Unitate în diversitate”
Cuvântul de ordine al anului 1996 în ce privește aria death/doom/gothic este „diversitatea”. Apar iarăși multe trupe noi, fiecare încercând să aducă elementul său de originalitate și multe dintre ele reușesc. De asemenea, trupele mai vechi încearcă și ele să iasă din pluton, făcându-le tot mai greu de încadrat într-o categorie anume (vezi Amorphis, Anathema, Therion), ceea ce aduce o vitalitate scenei death/doom (și ceea ce îi va asigura supraviețuirea până în zilele noastre, spre deosebire de thrash metal, rămas închis în limitele sale care i-au adus sfârșitul destul de repede).
În continuare, aripa mai comercială rămâne gothic metal-ul, mai ales în combinație cu sonoritățile doom/death. Accesul la această parte a metalului din 1996 mi-a fost destul de limitat, dar am avut ocazia să ascult câteva albume, precum Sundown (Cemetary), Soul Survivor (Gorefest) sau Theli (Therion).
Aici pun o descoperire mai recentă - Acme, albumul de debut al polonezilor Sirrah, trupă destul de puțin cunoscută și cu o carieră scurtă (6 ani și numai două albume).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu