O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1996 - Partea I: Decadență
Impresia generală dată de partea, să spunem, comercială a metal-ului era aceasta: că nimic nu va mai fi la fel vreodată. Asta doar pe de o parte. Pentru că pe de altă parte, în ciuda apariției unor noi nume în peisaj, precum Korn, senzația multor fani era că sfârșitul se cam apropie. Trupe-etalon precum Metallica sau Sepultura păreau că o luaseră razna. Altele, precum Overkill, Slayer sau chiar Pantera, care încercau să păstreze o moștenire aproape pierdută, nu aveau niciun pic de vlagă sau convingere în ceea ce făceau.
Anii 1993-1995 au trecut, pentru mulți „metaliști”, așteptând un nou album Metallica: în fiecare an apăreau zvonuri că mult așteptata apariție se va produce. Se făceau tot felul de presupuneri despre cum va suna muzica de pe noul album, dar nimeni nu se aștepta la ceea ce a urmat. Deși albumul din 1991, Metallica, fusese criticat de unii ca o „trădare” a thrash metal-ului, la apariția albumului Load, totul a fost dat uitării, căci noua realizare a americanilor se arăta a fi cu mult mai cumplită. Orice urmă de thrash metal dispăruse, lăsând loc unui heavy metal destul de modern, ce-i drept.
A fost, totuși, un album ascultat de fani, fie ei dezamăgiți sau nu, și „adoptat”, în cele din urmă, ca un „copil” al aceleiași familii din care făceau parte și Master of Puppets sau ...And Justice for All. Are, fără îndoială, și părți bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu