O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2008 - Partea a V-a: Massive Death Capacity
Scena death metal funcționează la capacitate maximă: trupe numeroase, muzică de calitate - impresia unei mașinării care merge cu toate motoarele este copleșitoare (mai ales în peisajul întregii scene metalice). Apetența pentru death metal-ul clasic se află la egalitate cu înclinația către tehnicalitate și sonoritățile progresive, în timp ce aria melodică se confruntă cu aceleași probleme ca și în anii anteriori: blocarea în canoane și încercarea unor trupe de a deveni mai accesibile publicului larg, spre dezamăgirea unei părți a fanilor. Trăgând linie, rezultatul este, totuși, unul satisfăcător (și chiar mai mult decât satisfăcător), cel puțin pentru mine.
Unul dintre evenimentele anului este, fără îndoială, apariția unui nou album al americanilor Cynic (una din acele trupe cult care nu avea decât un singur album la activ și acela de prin 1993). Traced in Air nu s-a ridicat la înălțimea primului LP, dar rămâne un album interesant al ariei progressive death și care merită ascultat măcar o dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu