O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2010 - Partea a V-a: Majesty and Decay? Just majesty...
Death metal-ul arată bine (și) în 2010. Aproape ca în vremurile de „glorie”, surprinzător de multe albume de calitate incontestabilă, venite atât din partea unor veterani ai scenei, precum Immolation, Sadist sau Malevolent Creation, dar și din rândurile generației tinere, Woe of Tyrants, Element sau Diskreet. Avem și aici câteva reveniri inspirate, începând cu americanii Atheist (cu un nou album după 17 ani de pauză!) și terminând cu suedezii Desultory (care luaseră și ei o pauză de vreo 13 ani, după o scurta escapadă death'n'roll).
Una dintre surprizele plăcute ale anului o reprezintă (cel puțin pentru mine, dar cred că nu doar pentru mine), albumul de debut al trupei finlandeze Barren Earth - Curse of the Red River, un interesant amestec de progressive death metal cu sonorități doom și folk, amintind mult de vechiul Amorphis. Nimic uimitor aici, având în vedere că trupa a fost pusă la cale în 2007 de către Olli-Pekka Laine, fost bassist la Amorphis între 1990 și 2000. Ajutat, printre alții, și de toboșarul Marko Tarvonen de la Moonsorrow și de vocalistul Mikko Kotamäki de la Swallow the Sun, albumul nu avea cum să sune altfel decât foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu