My metal years: 2010 (Partea a VI-a)

O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.

Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.

Citește: 2010 - Partea a VI-a: Periferii

Scena progressive atrage atenția publicului mai mult prin noua generație de trupe care încearcă, testează limitele genului în căutarea unor teritorii neexplorate încă. Periphery sau The Contortionist, ca să amintesc două formații care și-au lansat primele albume în acest an, reușesc cu succes acest lucru, alăturându-se unor mai „bătrâni” The Ocean sau Intronaut. Și pe scena doom se petrece un lucru similar, un număr de trupe (americanii High on Fire, norvegienii Sahg sau suedezii Spiritual Beggars și Grand Magus) apropiindu-se de hotarele doom/stoner metal-ului, cu niște ritmuri mult mai „intense” și alerte decât media genului.

Americanii Nevermore scot un ultim album înainte de desființarea trupei un an mai târziu, tatonând, pentru o ultimă oară, hotarele progressive metal-ului. Deși nu este considerat de public drept unul din cele mai bune albume ale lor, The Obsidian Conspiracy este preferatul meu din discografia acestei trupe cu totul originale.