 |
Gen: Heavy metal, hard rock Anul apariției: 1976 Primul contact: 1994 Tag: Primul album de studio Black Sabbath pe care l-am ascultat |
La ora achiziționării albumului Technical Ecstasy, toată „zestrea” mea Black Sabbath consta din piesele de pe un (destul de obscur) Greatest Hits apărut prin 1977 și o piesă – Hard Life to Love – apărută în 1987. Cumpărat, ca multe alte albume, în speranța că voi „recupera” fragmente disparate cunoscute de mine mai dinainte, Technical Ecstasy mi-a oferit 8 piese complet necunoscute. Ulterior, am înțeles de ce niciunul dintre cântecele de pe acest album nu se regăseau pe sus-menționatul Greatest Hits: pusesem mâna pe cel mai neinteresant album al trupei din „era Ozzy”. Lipsit de importanța unor Black Sabbath (1970), Paranoid (1970) sau Master of Reality (1971), de genialitatea unor Vol.4 (1972) sau Sabbath Bloody Sabbath (1973), de impetuozitatea unui Sabotage (1975), Technical Ecstasy nu avea în palmares nici măcar titlul de ultimul album înregistrat cu Ozzy Osbourne, acesta fiind Never Say Die! (1978). Totuși, Technical Ecstasy rămâne cu ceva în plus față de toate cele enumerate: este primul album Black Sabbath pe care l-am ascultat – și asta vine „la pachet” cu o afecțiune specială pentru el (plus timpul suplimentar pe care mi l-am petrecut cu acest album).
Top 100 albume preferate
Dincolo de toate acestea, albumul ne prezintă o trupă aflată în cumpănă între a urma calea începută în urmă cu 7 ani și încercarea de a-și „comercializa” sound-ul, după modelul unor mult mai tineri Foreigner sau Queen (!). Părțile de clape (realizate de Gerald Woodruffe) sunt mai prezente decât pe oricare alt album al britanicilor. Astfel, pe Technical Ecstasy întâlnim piese precum It's Alright (a cărei parte vocală este realizată de bateristul Bill Ward) – construită pe pian și chitară acustică – sau She's Gone – chitară acustică însoțită de acompaniament simfonic. Heavy metal-ul se transformă într-un hard rock radio friendly, doar cu ceva nuanțe întunecate (ca pe You Won't Change Me sau Dirty Women) ce aduc, vag, aminte de ceea ce fuseseră Black Sabbath pe albumele anterioare.
Top 100 albume preferate
Dincolo de toate acestea, albumul ne prezintă o trupă aflată în cumpănă între a urma calea începută în urmă cu 7 ani și încercarea de a-și „comercializa” sound-ul, după modelul unor mult mai tineri Foreigner sau Queen (!). Părțile de clape (realizate de Gerald Woodruffe) sunt mai prezente decât pe oricare alt album al britanicilor. Astfel, pe Technical Ecstasy întâlnim piese precum It's Alright (a cărei parte vocală este realizată de bateristul Bill Ward) – construită pe pian și chitară acustică – sau She's Gone – chitară acustică însoțită de acompaniament simfonic. Heavy metal-ul se transformă într-un hard rock radio friendly, doar cu ceva nuanțe întunecate (ca pe You Won't Change Me sau Dirty Women) ce aduc, vag, aminte de ceea ce fuseseră Black Sabbath pe albumele anterioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu