 | Gen: Heavy metal Anul apariției: 1985 Primul contact: 1995 Tag: It's ”Revelations”!... |
Cu albumele live avusesem câteva experiențe, ambele nu prea plăcute. Din Motorhead - No Sleep 'til Hammersmith nu reușisem să înțeleg absolut nimic, cu toată bunăvoința, iar dintr-un live bootleg Metallica nu rămăsesem decât cu o singură idee: că băieții de la Metallica nu aveau chef să cânte la fel ca pe album și, când ți-era lumea mai dragă, săreau de la o piesă la alta. Mi-am spus atunci că albumele live or avea ele rostul lor, dar nu și pentru mine. Și totuși, în niște circumstanțe de care nu îmi aduc prea bine aminte, mi-am cumpărat o copie din acest Live After Death. Și toate preconcepțiile mele despre albumele live au fost spulberate: nu doar că Iron Maiden respectau întru totul creațiile originale, dar se mai adăuga și acea vibrație specială pe care numai reprezentațiile live o produc. Ce aș mai avea de adăugat este că, din acest dublu album, eu nu aveam decât ceva mai mult de jumătate, dar bucățile esențiale erau acolo. Piesele de pe Piece of Mind (The Trooper, Revelations, Flight of Icarus) și cele de pe Iron Maiden (Iron Maiden, Running Free) erau, pentru mine, la prima audiție, originalele lor având a le asculta mult mai târziu.
Top 100 albume preferate
Spre deosebire de alte albume de acest gen, Live After Death era listat întotdeauna în discografia Iron Maiden, lângă albumele de studio. Un adevărat model de urmat pentru producțiile de gen, Live After Death a reunit câteva din cele mai bune reprezentații din timpul World Slavery Tour (de promovare a ultimului lor LP, Powerslave), cele de la Long Beach Arena (California) și Hammersmith Odeon (Londra). În formula clasică, Dickinson (voce), Murray și Smith (chitare), Harris (bass) și McBrain (tobe), pe Live After Death (varianta audio, căci doar la aceasta fac referire) au fost introduse piese de pe toate cele cinci albume înregistrate până la acea dată, inclusiv de pe cele din „era DiAnno”. Live After Death arată o trupă cu adevărat profesionistă, aflată la apogeu. Acest album live va fi certificat cu disc de platină în Statele Unite, fiind penultimul care a mai reușit această performanță, cu Somewhere in Time încheindu-se marile succese ale britanicilor (în materie de vânzări de albume, cel puțin).
Top 100 albume preferate
Spre deosebire de alte albume de acest gen, Live After Death era listat întotdeauna în discografia Iron Maiden, lângă albumele de studio. Un adevărat model de urmat pentru producțiile de gen, Live After Death a reunit câteva din cele mai bune reprezentații din timpul World Slavery Tour (de promovare a ultimului lor LP, Powerslave), cele de la Long Beach Arena (California) și Hammersmith Odeon (Londra). În formula clasică, Dickinson (voce), Murray și Smith (chitare), Harris (bass) și McBrain (tobe), pe Live After Death (varianta audio, căci doar la aceasta fac referire) au fost introduse piese de pe toate cele cinci albume înregistrate până la acea dată, inclusiv de pe cele din „era DiAnno”. Live After Death arată o trupă cu adevărat profesionistă, aflată la apogeu. Acest album live va fi certificat cu disc de platină în Statele Unite, fiind penultimul care a mai reușit această performanță, cu Somewhere in Time încheindu-se marile succese ale britanicilor (în materie de vânzări de albume, cel puțin).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu