 | Gen: Thrash metal Anul apariției: 1984 Primul contact: 1993 Tag: Lighting, lightning, what...? |
Prima mea întâlnire cu piesele de pe acest al doilea album al celor de la Metallica s-a petrecut în 1993, prin intermediul uneia dintre primele mele casete - o raritate, după cum aveam să aflu mai târziu - EP-ul Creeping Death/Jump in the Fire (o apariție neoficială din 1990 ce compila două single-uri apărute în 1984), Creeping Death fiind singura piesă de pe Ride the Lightning. Apoi au venit niște înregistrări de o calitate groaznică ale clasicelor For Whom the Bell Tolls și Fade to Black, cu care a trebuit să mă mulțumesc vreun an de zile, până când, în sfârșit, în vara lui 1994 am reușit să achiziționez o copie a întregului album Ride the Lightning. Evident, ca și în cazul celorlalte albume Metallica, și acesta a devenit, pentru o perioadă, albumul meu preferat (stâlcindu-i deseori numele, lightning era un cuvânt prea ilogic pentru mine...), în anii următori rămânând la decizia că este un album, din punctul meu de vedere, sub un Kill 'Em All sau un Master of Puppets.
Top 100 albume preferate
Este imposibil să asculți primele două albume Metallica, Kill 'Em All și Ride the Lightning, și să nu sesizezi o diferență uriașă în toate compartimentele: de la creație și producție, până la execuție. Mult mai șlefuit, mult mai serios, mai puțin zănatic, mai... educat, Ride the Lightning demonstra deja o vizibilă maturizare a trupei (ei, în bună parte cred că se datora bassistul Cliff Burton și mai puțin celorlalți...). Mult mai variat, conținând pasaje de chitară acustică (Fade to Black, Fight Fire with Fire), piese elaborate (Creeping Death, The Call of Ktulu) și tehnici ingenioase (For Whom the Bell Tolls), acest al doilea album a fost înregistrat la repezeală, din idei mai vechi ale lui Lars Ulrich și din piese pe care Metallica deja le cânta în concerte. Producătorul danez Flemming Rasmussen și-a pus puternic amprenta pe noua evoluție a trupei, lucru ce se va petrece și pe următoarele două albume, Master of Puppets și ...And Justice for All.
Top 100 albume preferate
Este imposibil să asculți primele două albume Metallica, Kill 'Em All și Ride the Lightning, și să nu sesizezi o diferență uriașă în toate compartimentele: de la creație și producție, până la execuție. Mult mai șlefuit, mult mai serios, mai puțin zănatic, mai... educat, Ride the Lightning demonstra deja o vizibilă maturizare a trupei (ei, în bună parte cred că se datora bassistul Cliff Burton și mai puțin celorlalți...). Mult mai variat, conținând pasaje de chitară acustică (Fade to Black, Fight Fire with Fire), piese elaborate (Creeping Death, The Call of Ktulu) și tehnici ingenioase (For Whom the Bell Tolls), acest al doilea album a fost înregistrat la repezeală, din idei mai vechi ale lui Lars Ulrich și din piese pe care Metallica deja le cânta în concerte. Producătorul danez Flemming Rasmussen și-a pus puternic amprenta pe noua evoluție a trupei, lucru ce se va petrece și pe următoarele două albume, Master of Puppets și ...And Justice for All.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu