 | Gen: Heavy metal Anul apariției: 1982 Primul contact: 1994 Tag: The classic of classics |
Să te afli încă în anii de tatonare a teritoriului heavy metal, pe la 14 ani, și să dai peste un album precum The Number of the Beast nu poate avea decât un singur rezultat: „condamnare” pe viață. De aici încolo nu mai poți avea o altă traiectorie. Dacă cineva ar vrea să audă un exemplu clasic de album heavy metal, cu siguranță The Number of the Beast face parte dintr-o listă scurtă de clasici ai clasicilor, ca un fel de piesă a lui Shakespeare sau de roman al lui Dickens - nu ai putea vorbi în linii mari despre această muzică și să nu exemplifici cu un asemenea album. Culmea (sau poate tocmai că nu) este că aproape de la prima audiție acest album îți sună... clasic. Ca ceva ce există de când lumea și care, chiar dacă îl auzi pentru prima oară, sună exact așa cum ți-ai fi închipuit că trebuie să sune. Un adevărat arhetip. O piatră de temelie. Lăsând acestea la o parte, pentru mine The Number of the Beast a venit după No Prayer for the Dying și Seventh Son of a Seventh Son. Achiziționat în aceeași zi cu Killers, acest al treilea album Iron Maiden a fost primit de mine cu brațele deschise. Nici nu se putea altfel. Am învățat să fredonez diferitele acorduri și riffuri (de versuri precise nu prea putea fi vorba în acei ani) ale unor Children of the Damned, The Number of the Beast, Run to the Hills, dar mai ales Hallowed Be Thy Name. Cu această din urmă piesă îmi petreceam ore întregi fredonând-o în minte și reproducând chiar și solo-urile. Bref: The Number of the Beast a fost un album emblematic pentru adolescența mea.
Top 100 albume preferate
Pentru campionii New Wave of British Heavy Metal-ului, acest al treilea album, The Number of the Beast a însemnat primul LP cu vocalistul Bruce Dickinson, pe care l-au „furat” de la Samson, dar și ultimul cu bateristul Clive Burr, ce avea să fie concediat chiar în timpul turneului de promovare, The Beast on the Road Tour. De asemenea, The Number of the Beast avea să beneficieze, pentru prima oară, de aportul creativ al chitaristului Adrian Smith (aflat la al doilea album cu Iron Maiden), pe 3 dintre piesele albumului. Dar The Number of the Beast avea să însemne și începutul prigoanei grupurilor conservative și religioase împotriva britanicilor: convingerea că mesajul albumului este unul „satanist” a dus la arderi demonstrative, în public, ale albumelor Iron Maiden sau, pentru cei care se temeau să nu inhaleze „fum diavolesc”, s-a recurs la zdrobiri cu barosul. Albumul a devenit, între timp, un clasic și o prezență obișnuită în diferitele clasamente cu „cele mai bune X albume ale tuturor timpurilor”.
Top 100 albume preferate
Pentru campionii New Wave of British Heavy Metal-ului, acest al treilea album, The Number of the Beast a însemnat primul LP cu vocalistul Bruce Dickinson, pe care l-au „furat” de la Samson, dar și ultimul cu bateristul Clive Burr, ce avea să fie concediat chiar în timpul turneului de promovare, The Beast on the Road Tour. De asemenea, The Number of the Beast avea să beneficieze, pentru prima oară, de aportul creativ al chitaristului Adrian Smith (aflat la al doilea album cu Iron Maiden), pe 3 dintre piesele albumului. Dar The Number of the Beast avea să însemne și începutul prigoanei grupurilor conservative și religioase împotriva britanicilor: convingerea că mesajul albumului este unul „satanist” a dus la arderi demonstrative, în public, ale albumelor Iron Maiden sau, pentru cei care se temeau să nu inhaleze „fum diavolesc”, s-a recurs la zdrobiri cu barosul. Albumul a devenit, între timp, un clasic și o prezență obișnuită în diferitele clasamente cu „cele mai bune X albume ale tuturor timpurilor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu