 | Gen: Thrash metal, progressive metal Anul apariției: 1988 Primul contact: 1994 Tag: Greu de înghițit 1, 2 și 3 |
„Munca stăruitoare învinge totul”, a spus Virgiliu. Ei, nu a trebuit să muncesc chiar atât de mult la asimilarea acestui album al trupei mele preferate de la acea vreme, dar ...And Justice for All a fost, pentru mine, obișnuit numai cu lucruri „delicioase”, un prim album care nu mi-a „picat” bine la stomac atunci când l-am ascultat întâia dată. După Metallica, Kill 'Em All și MAster of Puppets (ordinea în care făcusem cunoștință cu „opera” americanilor), ...And Justice for All a fost o nucă tare greu de digerat. Totuși, avea recomandări foarte bune din partea prietenilor mei și a trebuit să lupt cu nedumerirea mea (pentru că nu reușeam deloc să prind clenciul acestui album). A trebuit să recunosc până și eu că One este o piesă extraordinară. Dar ce mă făceam cu Harvester of Sorrow sau The Shortest Straw sau Blackened, pe care toți le lăudau? A mai trecut o vreme, am trecut și prin Ride the Lightning (o plăcere) și Garage Days Re-Revisited (o nebunie) și am rămas tot cu ...And Justice for All. Când exact s-a petrecut declicul, nu îmi mai aduc aminte - tot ce știu este că prietenul meu din copilărie, Liviu „Beculeț” mi-a făcut cadou caseta lui cu albumul cu ocazia luării examenului de admitere la liceu (o ediție din care lipsea Dyer's Eve, pentru că nu mai avea loc pe bandă). De-a lungul anilor, însă, ...And Justice for All a fost descoperit, piesă cu piesă: aproape toate au intrat pe rând pe lista preferatelor mele - Frayed Ends of Sanity, Eye of the Beholder, ...And Justice for All. Apoi a devenit pentru mine un exemplu de album „serios”, despre care trebuie să vorbești cu respect.
Top 100 albume preferate
Toată lumea cunoaște evenimentele prin care a trecut trupa începând cu 27 septembrie 1986, ziua fatidicului accident în urma căruia bassistul trupei, Cliff Burton, și-a pierdut viața. După cooptarea unui nou „jucător”, Jason Newsted, apariții live și înregistrarea unui EP cu cover-uri, băieții au trebuit să intre în studio și să treacă la înregistrarea unui nou album „cu normă întreagă”. Cu piese de lungime considerabilă, cu o structură complexă și cu un aer sumbru, albumul s-a bucurat de aprecierile criticilor, dar a provocat primele murmure în rândul fanilor. Pe de o parte, a devenit destul de evident că Metallica nu prea mai vrea să evolueze în tabăra thrash metal, pierderea de viteză fiind evidentă (a doua parte a piesei One este un adevărat decoy pentru celelalte piese ale albumului). Pe de altă parte, sunetul a nemulțumit multă lume (până în ziua de azi fanii vorbesc despre o remasterizare sau chiar o reînregistrare completă a albumului): tobele lui Lars și bass-ul aproape inaudibil al lui Jason, de parcă trupa nu ar fi avut destulă încredere în priceperea acestuia. Cu toate acestea, albumul a înregistrat cel mai mare succes de până atunci al trupei, precum și primul videoclip promoțional (cel al piesei One), care îi va ajuta să obțină și primul premiu Grammy în 1990.
Top 100 albume preferate
Toată lumea cunoaște evenimentele prin care a trecut trupa începând cu 27 septembrie 1986, ziua fatidicului accident în urma căruia bassistul trupei, Cliff Burton, și-a pierdut viața. După cooptarea unui nou „jucător”, Jason Newsted, apariții live și înregistrarea unui EP cu cover-uri, băieții au trebuit să intre în studio și să treacă la înregistrarea unui nou album „cu normă întreagă”. Cu piese de lungime considerabilă, cu o structură complexă și cu un aer sumbru, albumul s-a bucurat de aprecierile criticilor, dar a provocat primele murmure în rândul fanilor. Pe de o parte, a devenit destul de evident că Metallica nu prea mai vrea să evolueze în tabăra thrash metal, pierderea de viteză fiind evidentă (a doua parte a piesei One este un adevărat decoy pentru celelalte piese ale albumului). Pe de altă parte, sunetul a nemulțumit multă lume (până în ziua de azi fanii vorbesc despre o remasterizare sau chiar o reînregistrare completă a albumului): tobele lui Lars și bass-ul aproape inaudibil al lui Jason, de parcă trupa nu ar fi avut destulă încredere în priceperea acestuia. Cu toate acestea, albumul a înregistrat cel mai mare succes de până atunci al trupei, precum și primul videoclip promoțional (cel al piesei One), care îi va ajuta să obțină și primul premiu Grammy în 1990.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu