O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2000 - Partea I: Resurrection
Anul 2000 a fost începutul unei prime perioade de reconciliere a mea cu muzica metalică, o încercare de „venire la zi” cu ce se mai petrecea în această zonă, dar mai ales de recuperare a anilor „pierduți” (ultima parte a anilor '90, în special), atât în ce privește trupele mele preferate (Iron Maiden, Metallica, Helloween, Megadeth etc.), cât și a unora cvasi-necunoscute pentru mine (Paradise Lost, Amorphis, Anathema ș.a.)
În același timp, în lume se petrecea o altă „renaștere”: pe lângă revenirea în activitate a unor „monștri” (Iron Maiden în formula originală, Rob Halford, Dio), dincolo de succesul comercial tot mai mare (uriaș de-a dreptul, de fapt, având în vedere milioanele de discuri vândute) al nu metal-ului ajuns la apogeu, își scotea capul la lume, deocamdată timid, un nou hibrid: metalcore-ul. Dezavuat de „puriștii” care îl vedeau ca pe un ultim cui în coșciugul heavy metal-ului, eu l-am văzut (nu chiar atunci, dar mai târziu) ca pe un transplant - reușit - de organe vitale și o revitalizare a metal-ului. Pun aici albumul de debut al americanilor Lamb of God, foarte inspirat numit New American Gospel:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu