O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 2010 - Partea I: Fără frontiere
Scena metalică arată tot mai bine. Lipsa de inspirație care a caracterizat în mare măsură ultimele două decenii a fost înlocuită cu un suflu nou (o a doua tinerețe în cazul multora) și rezultatele sunt tot mai vizibile - sau auzibile. Iron Maiden, Motorhead, Overkill, Accept (după 14 ani de pauză), Heathen (după aproape 20) arată o formă incredibilă. Apar din ce în ce mai multe trupe noi care nu șovăie nicio clipă: Suicidal Angels sau Ghost lovesc „din prima” și aduc aminte, prin talent mai ales, de vremurile de demult, când asemenea „bijuterii” se afirmau foarte rapid și fără „contestații”.
Din păcate, la mai bine de 30 de ani de la pornirea acestui fenomen numit heavy metal în Marea Britanie cu NWOBHM-ul (sau 40, dacă numărăm și anii de pionierat - Black Sabbath, Led Zeppelin, Van Halen, Kiss, Judas Priest), încep să dispară dintre noi oameni care au marcat ireversibil evoluția scenei metalice. Pe 16 mai 2010, se stinge Ronnie James Dio - solist vocal la Elf, Rainbow, Black Sabbath, Dio și, în ultima vreme, la Heaven & Hell - un adevărat rock-star. Pe scenă până la 67 de ani, Dio a luptat cu un cancer stomacal în ultimul an de viață și a murit regretat de o lume întreagă.
Mai jos, una din ultimele sale apariții pe scenă, cu proiectul Heaven & Hell (Dio, Iommi, Butler, Appice), la Wacken Open Air 2009, pe 30 iulie.
Heaven & Hell - Die Young (Black Sabbath cover)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu