 |
Gen: Heavy metal, hard rock Anul apariției: 1995 Primul contact: 1996 Tag: Copilul vitreg al discografiei Black Sabbath: urât de toată lumea, de la fani până la „părinții” lui |
Forbidden este exemplul tipic de album care demonstrează cât de bine este, totuși, să asculți muzică și într-o perioadă când ești mult mai puțin critic și mai lipsit de prejudecăți. La momentul apariției acestui album, citisem deja cronici negative la adresa lui, dar pentru mine nu putea exista un album Black Sabbath slab: în consecință, l-am achiziționat cu proxima ocazie. Perceput atunci ca fiind mai slab decât precedentul, Cross Purposes, Forbidden nu mi-a părut însă un album prost, ba din contra, s-a instalat confortabil între albumele mele preferate. Dacă l-aș fi ascultat pentru prima oară astăzi, este foarte posibil că l-aș fi judecat și eu foarte aspru (așa cum au făcut-o fanii, criticii și Tony Iommi însuși), dar mă bucur că, nepunându-l în niciun fel de context în 1996 (pentru că nu ascultasem decât un singur album din „epoca modernă” a britanicilor, sus-amintitul Cross Purposes), am permis pieselor de pe acest album să mi se strecoare prin cotloanele memoriei.
Top 100 albume preferate
Înregistrarea lui Forbidden a reprezentat reunirea componenței Black Sabbath din 1990, anul apariției celui de-al cincisprezecelea album al britanicilor, Tyr. Aceasta însemna, pe lângă Tony Iommi (chitară) și Tony Martin (voce), revenirea, după aproape 3 ani, a lui Neil Murray (bass) și a regretatului Cozy Powell (tobe). Produs de Ernie C (cunoscut ca membru al trupei lui Ice-T, Body Count!) și compus la repezeală, Forbidden „joacă” la o categorie ceva mai ușoară decât alte albume Black Sabbath, încadrarea cea mai corectă a lui aflându-se undeva între heavy metal, hard rock și chiar blues rock. În ciuda criticilor venite din toate părțile, albumul conține, însă, destule piese „grele” (The Illusion of Power, Get a Grip), retro (Can't Get Close Enough, una dintre preferatele mele), radio-friendly (Rusty Angels, Sick and Tired), plus nelipsita, de acum, baladă (I Won't Cry for You). Una peste alta, un album ce merită ascultat, din punctul meu de vedere.
Top 100 albume preferate
Înregistrarea lui Forbidden a reprezentat reunirea componenței Black Sabbath din 1990, anul apariției celui de-al cincisprezecelea album al britanicilor, Tyr. Aceasta însemna, pe lângă Tony Iommi (chitară) și Tony Martin (voce), revenirea, după aproape 3 ani, a lui Neil Murray (bass) și a regretatului Cozy Powell (tobe). Produs de Ernie C (cunoscut ca membru al trupei lui Ice-T, Body Count!) și compus la repezeală, Forbidden „joacă” la o categorie ceva mai ușoară decât alte albume Black Sabbath, încadrarea cea mai corectă a lui aflându-se undeva între heavy metal, hard rock și chiar blues rock. În ciuda criticilor venite din toate părțile, albumul conține, însă, destule piese „grele” (The Illusion of Power, Get a Grip), retro (Can't Get Close Enough, una dintre preferatele mele), radio-friendly (Rusty Angels, Sick and Tired), plus nelipsita, de acum, baladă (I Won't Cry for You). Una peste alta, un album ce merită ascultat, din punctul meu de vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu