 |
Gen: Doom metal, alternative metal Anul apariției: 1997 Primul contact: 2001 Tag: Când Anneke mi-a cucerit inima... |
La momentul la care am făcut rost de întreaga discografie a trupei olandeze The Gathering, prin 2001, nu ascultasem nici măcar o piesă a acestora. Citisem, însă, despre ei prin reviste și respectul pentru acești pionieri ai genului doom/death/gothic se formase deja: reputația a precedat... ascultarea. Alături de Paradise Lost, My Dying Bride, Tiamat, Anathema sau Theatre of Tragedy, The Gathering au pus umărul la apariția unuia dintre cele mai populare genuri în rândurile metaliștilor de pe la mijlocul anilor '90. Privit de mine cu rezerve, genul nu m-a atras cu adevărat niciodată, ba chiar l-am respins de-a binelea o bună perioadă de timp. După câțiva ani, mi-am reconsiderat atitudinea (parțial), dând credit câtorva formații, printre care și olandezilor The Gathering.
Top 100 albume preferate
Din cele șase albume pe care le aveau la activ în 2001, mi-au atras atenția cele patru pe care partea vocală era asigurată de Anneke van Giersbergen. În ciuda reticenței mele față de trupele care foloseau voci feminine, de data aceasta a trebuit să mă declar învins. După un început în zona death/doom, pe primele două albume, olandezii au intrat într-o arie mai ambiguă, un doom „atmosferic” cu influențe gotice și chiar de rock alternativ, în care vocea Annekei s-a potrivit perfect. Nighttime Birds a fost cam ultimul album pe care s-au mai simțit rădăcinile metalice ale trupei, The Gathering intrând, în cele din urmă, cu totul în zona alternativă. Rezultatul: un album extrem de echilibrat și variat, care mi-a plăcut mai mult și decât cele care l-au precedat și decât cele care l-au urmat. (Dintr-o regretabilă întâmplare, exact din acest Nighttime Birds îmi lipseau jumătate dintre piese, dar jumătatea rămasă a fost deajuns pentru a-l impune încă de atunci între albumele mele preferate.)
Top 100 albume preferate
Din cele șase albume pe care le aveau la activ în 2001, mi-au atras atenția cele patru pe care partea vocală era asigurată de Anneke van Giersbergen. În ciuda reticenței mele față de trupele care foloseau voci feminine, de data aceasta a trebuit să mă declar învins. După un început în zona death/doom, pe primele două albume, olandezii au intrat într-o arie mai ambiguă, un doom „atmosferic” cu influențe gotice și chiar de rock alternativ, în care vocea Annekei s-a potrivit perfect. Nighttime Birds a fost cam ultimul album pe care s-au mai simțit rădăcinile metalice ale trupei, The Gathering intrând, în cele din urmă, cu totul în zona alternativă. Rezultatul: un album extrem de echilibrat și variat, care mi-a plăcut mai mult și decât cele care l-au precedat și decât cele care l-au urmat. (Dintr-o regretabilă întâmplare, exact din acest Nighttime Birds îmi lipseau jumătate dintre piese, dar jumătatea rămasă a fost deajuns pentru a-l impune încă de atunci între albumele mele preferate.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu