 |
Gen: Heavy metal Anul apariției: 1988 Primul contact: 2009 Tag: Power metal à la americana |
Despre Vicious Rumors aflasem, prin 1995, din paginile revistei Heavy Metal Magazine, în care citisem un interviu cu membrii trupei, la puțină vreme după moartea neașteptată a vocalului trupei, Carl Albert. Din cele ce citisem, s-a născut o curiozitate față de muzica acestei trupe - cu un nume relativ bun în America, dar destul de puțin cunoscută în România. Curiozitatea avea să îmi fie satisfăcută, însă, mulți ani mai târziu, cam prin 2009, când am luat contact cu discografia americanilor. Albumul Digital Dictator mi-a captat cu adevărat atenția abia prin 2014 (dragoste la a doua vedere...), când, cu ocazia cercetărilor prin metalul anilor '80, am ajuns și la acest moment... memorabil, măcar în istoria trupei. Dar și în „istoria” mea metalică, deoarece Digital Dictator s-a instalat confortabil printre albumele mele preferate all-time.
Top 100 albume preferate
Vicious Rumors aveau în palmares un singur LP la acea dată, Soldiers of the Night, un album de debut tipic, plin de entuziasm, dar și cu lipsuri evidente (de la compoziție, până la eterna problemă a trupelor aflate la început de drum - producția). Băieții și-au învățat lecția. Cu un nou chitarist, Marc McGee (ce îl înlocuia pe un anume... Vinnie Moore!), făcând pereche excelentă cu Geoff Thorpe, și cu un nou vocalist, Carl Albert, dar cu aceeași secție ritmică - Dave Starr (bass) și Larry Howe (tobe), Vicious Rumors înregistrează la sfârșitul anului 1987 Digital Dictator, cel mai bun album, după mine, din discografia lor. Un ritm foarte alert de-a lungul celor 39 de minute, compoziții foarte inspirate (marca Geoff Thorpe, dar ajutat la foarte multe dintre piese de McGee, dar și de Howe sau Albert), riff-uri memorabile, sunet curat și prestații foarte bune ale membrilor trupei (cu o notă în plus pentru vocea lui Carl Albert) - pe scurt, un album cu care merită să îți petreci, din când în când, timpul.
Top 100 albume preferate
Vicious Rumors aveau în palmares un singur LP la acea dată, Soldiers of the Night, un album de debut tipic, plin de entuziasm, dar și cu lipsuri evidente (de la compoziție, până la eterna problemă a trupelor aflate la început de drum - producția). Băieții și-au învățat lecția. Cu un nou chitarist, Marc McGee (ce îl înlocuia pe un anume... Vinnie Moore!), făcând pereche excelentă cu Geoff Thorpe, și cu un nou vocalist, Carl Albert, dar cu aceeași secție ritmică - Dave Starr (bass) și Larry Howe (tobe), Vicious Rumors înregistrează la sfârșitul anului 1987 Digital Dictator, cel mai bun album, după mine, din discografia lor. Un ritm foarte alert de-a lungul celor 39 de minute, compoziții foarte inspirate (marca Geoff Thorpe, dar ajutat la foarte multe dintre piese de McGee, dar și de Howe sau Albert), riff-uri memorabile, sunet curat și prestații foarte bune ale membrilor trupei (cu o notă în plus pentru vocea lui Carl Albert) - pe scurt, un album cu care merită să îți petreci, din când în când, timpul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu