 | Gen: Heavy metal Anul apariției: 1983 Primul contact: 2005 Tag: Hungry for flesh tonight |
Prin 2005-2006, am făcut rost de discografia Savatage în format digital (ei, aproape toată, din Streets lipsind mai mult de jumătate, dar era bine și așa...). Ca un tip meticulos ce sunt, am început cu... începutul. Albumul de debut, Sirens, mi-a părut atunci foarte primitiv - cel puțin comparativ cu ceea ce mă atrăgea mai mult în acea vreme, Handful of Rain sau Edge of Thorns, albume mult mai șlefuite, scoase la vreo 10 ani distanță de primul. Totuși, ceva mă atrăgea spre acest prim LP al americanilor și, în ciuda caracterului brut și a calității producției, am început să întrevăd ceva în piesele de pe Sirens. Nu l-am abandonat nici în anii care au urmat, Sirens fiind unul dintre acele albume la care revin, din când în când (destul de des, având în vedere numărul opțiunilor...) și opinia mi s-a schimbat, în sensul că Sirens mi se pare, cu fiecare ascultare, tot mai valabil. Pus în contextul primei părți a anilor '80, albumul are și mai mult sens, dar și mai mult farmec. Sirens nu este un album de ratat și este, zic eu, important pentru înțelegerea evoluției atât a trupei, cât și a întregii scene metalice americane.
Top 100 albume preferate
Sirens și EP-ul The Dungeons Are Calling (în fapt, un rest de piese rămase de la aceeași sesiune de înregistrări făcute în ianuarie 1983) sunt cele două materiale care i-au convins pe cei de la Atlantic Records să-i ia pe Savatage sub umbrela lor. Pentru Sirens au fost alese nouă piese, toate compuse de cei doi frați Jon și Criss Oliva (vocalul și, respectiv, chitaristul trupei la acea dată), ajutați la două dintre piese de basistul Keith Collins și de bateristul Steve Wacholz. Având în vedere rezultatele și condițiile în care a fost tras (într-o singură sesiune, de 24 de ore, pentru că atât și-au permis să plătească), albumul este o reușită totală. Cu o muzică mult mai simplă și directă decât ceea ce aveau să producă Savatage ani mai târziu, Sirens rămâne un exemplu de debut reușit și de cum să nu îți bați joc de talentul pe care îl ai.
Top 100 albume preferate
Sirens și EP-ul The Dungeons Are Calling (în fapt, un rest de piese rămase de la aceeași sesiune de înregistrări făcute în ianuarie 1983) sunt cele două materiale care i-au convins pe cei de la Atlantic Records să-i ia pe Savatage sub umbrela lor. Pentru Sirens au fost alese nouă piese, toate compuse de cei doi frați Jon și Criss Oliva (vocalul și, respectiv, chitaristul trupei la acea dată), ajutați la două dintre piese de basistul Keith Collins și de bateristul Steve Wacholz. Având în vedere rezultatele și condițiile în care a fost tras (într-o singură sesiune, de 24 de ore, pentru că atât și-au permis să plătească), albumul este o reușită totală. Cu o muzică mult mai simplă și directă decât ceea ce aveau să producă Savatage ani mai târziu, Sirens rămâne un exemplu de debut reușit și de cum să nu îți bați joc de talentul pe care îl ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu