 |
Gen: Thrash metal Anul apariției: 1994 Primul contact: 1995 Tag: The game is off! The game is on! |
Departe de frământările prin care trecea trupa germană Helloween, din pricina lipsei de informație de care sufeream în acea vreme, m-am bucurat mult că mi-am putut cumpăra o copie a celui mai nou album al nemților în 1995. Nici nu îmi mai aduc aminte în ce moment am devenit conștient de schimbarea vocii de pe noile piese. Dar îmi aduc foarte bine aminte de trăirea intensă a acestui Master of the Rings, pe care l-am ascultat de foarte multe ori în acel an, devenind în foarte scurtă vreme albumul preferat din colecția mea. După terminarea liceului, mi-am abandonat colecția de casete și nici când am făcut rost de întreaga discografie în format digital nu am mai dat atenție acestui al șaselea album Helloween. Master of the Rings păstrează, totuși, un loc important în preferințele mele din toți acești ani și rămâne o prețioasă amintire.
Top 100 albume preferate
Master of the Rings este un album încropit la repezeală, dar cu niște rezultate admirabile, după părerea mea. Michael Kiske și Ingo Schwichtenberg erau istorie, fiind înlocuiți de Andi Deris (vocalistul lui Pink Cream 69) și de Uli Kusch (bateristul lui Gamma Ray). La fel și casa de discuri EMI, părăsită pentru Castle Communications. Chitariștii Michael Weikath și Roland Grapow au compus mare parte din materialul de pe acest album, dar și Andi Deris a intrat repede în „sistem”, aducându-și aportul la 4 piese și venind cu o întreagă piesă (Why?, una dintre cele mai bune de pe album) de unul singur. Puținul timp scurs de la incursiunea pop-rock de pe Chameleon se simte, influențele fiind prezente și pe Master of the Rings. Totuși, elementele noului sound pe care îl va avea Helloween de aici înainte sunt evidente. Deși este privit de mulți fani ca un album de tranziție pe care nu e cazul să îl bage prea mult în seamă, Master of the Rings este preferatul meu din era Andi Deris (o eperioadă pe care în general nu o agreez, trebuie să recunosc).
Top 100 albume preferate
Master of the Rings este un album încropit la repezeală, dar cu niște rezultate admirabile, după părerea mea. Michael Kiske și Ingo Schwichtenberg erau istorie, fiind înlocuiți de Andi Deris (vocalistul lui Pink Cream 69) și de Uli Kusch (bateristul lui Gamma Ray). La fel și casa de discuri EMI, părăsită pentru Castle Communications. Chitariștii Michael Weikath și Roland Grapow au compus mare parte din materialul de pe acest album, dar și Andi Deris a intrat repede în „sistem”, aducându-și aportul la 4 piese și venind cu o întreagă piesă (Why?, una dintre cele mai bune de pe album) de unul singur. Puținul timp scurs de la incursiunea pop-rock de pe Chameleon se simte, influențele fiind prezente și pe Master of the Rings. Totuși, elementele noului sound pe care îl va avea Helloween de aici înainte sunt evidente. Deși este privit de mulți fani ca un album de tranziție pe care nu e cazul să îl bage prea mult în seamă, Master of the Rings este preferatul meu din era Andi Deris (o eperioadă pe care în general nu o agreez, trebuie să recunosc).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu