 | Gen: Heavy metal Anul apariției: 1992 Primul contact: 1994 Tag: Semnul elitei |
La începutul anilor '90, a fi un metalist care „se respectă” însemna un singur lucru: să ai o casetă cu ultimul album Iron Maiden, Fear of the Dark. Eu nu făceam parte dintre aceștia, dar îmi doream cu disperare. Fear of the Dark, Afraid to Shoot Strangers sau From Here to Eternity erau, în mințile noastre de atunci, cam tot ce putea fi mai bun în materie de Iron Maiden. Tot ce venea din urmă, The Number of the Beast, Powerslave, Seventh Son of a Seventh Son, pălea în fața acestor ultime creații ale britanicilor. Te mulțumeai și cu niște înregistrări ridicole ale pieselor mai sus amintite, sau cu niște variante live de pe A Real Live One și A Real Dead Two, care circulau pe piața locală. The Fugitive și Judas Be My Guide apăreau pe o compilație neoficială de care m-am bucurat câteva zile. Întregul album a ajuns la mine doar câteva ore, împrumutat, după îndelungi insistențe, de la un văr. Abia în 2000 am făcut rost de Fear of the Dark, dar mare parte din vrajă se destrămase. Totuși, pe lângă redescoperirea mai vechilor hit-uri, am început să apreciez piese mai puțin cunoscute, precum Fear Is the Key, Childhood's End, Chains of Misery, The Apparition sau Weekend Warrior. Aflat nu foarte sus în topurile fanilor Iron Maiden de aiurea, în rândurile rockerilor români acest album s-a bucurat de o mare popularitate, iar pentru mine, de asemenea, Fear of the Dark are un loc special.
Top 100 albume preferate
În ciuda vânzărilor relativ slabe (departe de discurile de platină obținute în Statele Unite și Marea Britanie cu albume precum The Number of the Beast sau Powerslave), Fear of the Dark este al treilea album Iron Maiden care a ocupat locul I în topul britanic al albumelor, obținând și un onorabil loc 12 în topul Billboard. Nici membrii trupei nu sunt mari fani ai acestui album, doar Fear of the Dark și Afraid to Shoot Strangers rezistând în playlist-urile concertelor de mai târziu. Văzut ca o îmbunătățire față de precedentul No Prayer for the Dying, albumul s-a înscris, totuși, în nota descendentă a trupei din anii '90. Fundul sacului avea să fie atins după plecarea lui Bruce Dickinson (care a preferat să-și urmeze cariera solo, lucru petrecut cu un succes considerabil), cu următoarele două albume, ce l-au avut ca protagonist vocal pe Blaze Bailey. Altfel, chitaristul Janick Gers, aflat la al doilea LP cu Iron Maiden, și-a adus contribuția la 5 dintre cele 12 piese ale albumului, arătând că s-a integrat bine în trupă.
Top 100 albume preferate
În ciuda vânzărilor relativ slabe (departe de discurile de platină obținute în Statele Unite și Marea Britanie cu albume precum The Number of the Beast sau Powerslave), Fear of the Dark este al treilea album Iron Maiden care a ocupat locul I în topul britanic al albumelor, obținând și un onorabil loc 12 în topul Billboard. Nici membrii trupei nu sunt mari fani ai acestui album, doar Fear of the Dark și Afraid to Shoot Strangers rezistând în playlist-urile concertelor de mai târziu. Văzut ca o îmbunătățire față de precedentul No Prayer for the Dying, albumul s-a înscris, totuși, în nota descendentă a trupei din anii '90. Fundul sacului avea să fie atins după plecarea lui Bruce Dickinson (care a preferat să-și urmeze cariera solo, lucru petrecut cu un succes considerabil), cu următoarele două albume, ce l-au avut ca protagonist vocal pe Blaze Bailey. Altfel, chitaristul Janick Gers, aflat la al doilea LP cu Iron Maiden, și-a adus contribuția la 5 dintre cele 12 piese ale albumului, arătând că s-a integrat bine în trupă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu