 |
Gen: Thrash metal Anul apariției: 1990 Primul contact: 1994 Tag: Thrash in peace... |
Compilațiile home-made sau oficiale au jucat un rol important în formarea gusturilor mele muzicale. Prin 1994, mi-a picat în mână Kerrang! Präsentiert: Metal Klassix (mai exact, un extras din acest dublu album, cu doar 10 piese din 34...), pe care se găsea și Hangar 18. Cândva, prin anii liceului, am împrumutat și albumul Rust in Peace, dar nu mi-a lăsat prea multe amintiri. Countdown to Extinction și Youthanasia au rămas albumele de referință Megadeth din timpul adolescenței. După 2005, însă, am acordat mai multă atenție discografiei americanilor, mai ales primelor albume. Rust in Peace este considerat de multă lume ca fiind cel mai bun album Megadeth (singurul „contestatar” al acestei poziții fiind Peace Sells... But Who's Buying?), dar și unul dintre cele mai bune albume ale genului thrash metal. În ultima vreme, am început și eu să-l percep cam în aceeași notă, dar în topul preferințelor, Rust in Peace rămâne, deocamdată, în spatele altor albume Megadeth.
Top 100 albume preferate
Începutul anilor '90 reprezintă cântecul de lebădă al popularității thrash metal-ului (și al întregului spectru heavy metal clasic, de altfel), dar și perioada cea mai prolifică și, aș spune, cea mai valoroasă a genului. Trupele mari ajunseseră la maturitate deplină și experiența își spunea cuvântul. Pentru Megadeth, 1990 a însemnat și începutul unei perioade de stabilitate venită după numeroasele schimbări de personal (la aproape fiecare album se schimbase câte un chitarist și un toboșar). De data aceasta, formula Dave Mustaine (chitară/voce), David Ellefson (bass), plus noii veniți Nick Menza (tobe) și Marty Friedman (chitară) avea să reziste preț de patru albume, și asta în vremuri extrem de nefavorabile heavy metal-ului. Mustaine rămâne principalul compozitor și pe Rust in Peace, abia pe următorul album, Countdown to Extinction, noii membri având câte ceva de spus.
Top 100 albume preferate
Începutul anilor '90 reprezintă cântecul de lebădă al popularității thrash metal-ului (și al întregului spectru heavy metal clasic, de altfel), dar și perioada cea mai prolifică și, aș spune, cea mai valoroasă a genului. Trupele mari ajunseseră la maturitate deplină și experiența își spunea cuvântul. Pentru Megadeth, 1990 a însemnat și începutul unei perioade de stabilitate venită după numeroasele schimbări de personal (la aproape fiecare album se schimbase câte un chitarist și un toboșar). De data aceasta, formula Dave Mustaine (chitară/voce), David Ellefson (bass), plus noii veniți Nick Menza (tobe) și Marty Friedman (chitară) avea să reziste preț de patru albume, și asta în vremuri extrem de nefavorabile heavy metal-ului. Mustaine rămâne principalul compozitor și pe Rust in Peace, abia pe următorul album, Countdown to Extinction, noii membri având câte ceva de spus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu